Deși am terminat de ceva vreme romanul lui Elin Cullhed, am avut nevoie de un răgaz pentru a-mi decanta trăirile – intense și contradictorii – stârnite de această pseudoconfesiune despre destinul poetei Sylvia Plath.
Confruntându-se cu o situație de viață asemănătoare – căsătorită cu un artist și devenind mamă, se vede pusă în poziția de a-și recupera propriul teritoriu pentru creație – Elin Cullhed a început să fie interesată de viața și opera Sylviei Plath, una dintre cele mai importante poete ale secolului XX.
Astfel, în „Euforie”, Elin Cullhed imaginează o pseudoconfesiune ce reconstituie, extrem de verosimil și sugestiv, ultimul an din viața acestei poete de o sensibilitate aparte. Într-un admirabil experiment literar și empatic, autoarea găsește tonalitatea și nuanțele exacte pentru a reda un destin cu totul aparte, ce își va pune pecetea și pe traiectoria femeii (Assia Wevill) ce îi va succede, în viața soțului ei, și a cărei poveste va ajunge să repete, aproape la indigo, ultimul act.
Însărcinată cu cel de-al doilea copil, Sylvia decide, împreună cu soțul ei, Edward James „Ted” Hughes, un apreciat poet englez, să se retragă, în august 1961, la Devon, departe de agitata Londră, într-o atmosferă mai liniștită și mai propice creației.
Entuziasmată de aventura mutării, a transformării vechiului conac într-un cămin primitor, dar și de perspectiva celei de-a doua maternități, Sylvia își îmbrățișează cu euforie noul destin, plonjând în mijlocul unei vieți ce pare de-a dreptul bucolică. Însă dansul relaţional dintre Sylvia și Ted, ambii artiști, cu egouri puternice, e unul zbuciumat. Lui Ted pare să i se atenueze curând abilitatea conectării emoționale cu fragila lui parteneră, eșuând în a detecta vibrațiile profunde ale sensibilității ei.
În plus, existența aparent plenară în mijlocul naturii ajunge să revendice întreaga substanță a unei personalități pentru care scrisul e însăși viața. Demonii interiori nu au dispărut niciun moment, ci doar au stat la pândă, şi reapar, întâi timid, apoi, pe măsură ce culorile vibrante se sting, din ce în ce mai îndrăzneț.
Lumea insulară a Sylviei – cu obligațiile ei casnice și maternale, cu stereotipurile și cutumele ei, cu dependența de Ted – se strânge în jurul ei ca o haină prea strâmtă care o obligă să își limiteze creșterea. În același timp, soțul ei se bucură de un succes din ce în ce mai mare, este valorizat, căutat, dorit. Interioritatea fragilă și hipersensibilă a Sylviei începe să cunoască deriva îndoielii, a lipsei de spațiu personal, a tenebrelor psihice.
Printr-o proză sugestivă, cu accente dureroase și obsesive uneori, Elin Cullhed ne înfățișează sensibilitatea și forța unui talent literar aparte, dar și existența pe muchia întunecimii mintale (ca să parafrazăm un celebru autor), așa cum a fost ea trăită de Sylvia Plath, angoasele, îndoielile, exploziile ei interioare, momentele de bucurie incandescentă, însă și de profundă disperare, ce au condus la un destin unic.
Acest roman tulburător este o recomandare nu doar pentru cei avizi de a cunoaște destinul Sylviei Plath, ci pentru toți cei care vor să ia contact cu o scriitură impetuoasă, de o remarcabilă intuiție și duioșie, ce surprinde dureros de acut încleștarea unor roluri – de mamă, soție și artist – care, uneori, par imposibil de reconciliat.
Elin Cullhed, „Euforie”, Editura Trei, anul publicării: 2022, traducere: Gabriella Eftimie, nr. pagini: 330
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Craig Cameron / Unsplash
scrie un comentariu