Editura Polirom vă prezintă un fragment din romanul Stela de Simona Goșu, publicat de curând în colecția Ego. Proză.
„Simona Goșu trece cu dexteritate la roman, păstrându-și interesul pentru spațiul domestic și pentru momente de tensiune familială, rezolvate surprinzător, deseori cu violență. Stela, personajul care centrează acțiunea romanului, o fostă contabilă ajunsă menajeră, bovarică după o casă pierdută prin retrocedare, îi dă autoarei ocazia să intre în diverse familii, aparent fericite, și să creioneze portrete din tușe rapide. Problematica identității este firul roșu pe care cititorul merge grăbit, interesat de ce se întâmplă, pentru a se trezi, în final, la fel ca Stela, cu întrebarea tulburătoare despre ce este mai important în viață.” (Gabriela Adameșteanu)
„După Fragil, unul dintre cele mai bune debuturi din proza românească din ultimul deceniu, așteptările erau mari de la următoarea carte a Simonei Goșu. Din fericire, autoarea nu dezamăgește și publică un roman convingător, care demonstrează – pentru cine se mai îndoia – forța epică, priceperea literară și acuitatea socială ale prozatoarei. Cu Stela, Simona Goșu ne propune un roman format din multe cercuri concentrice, de la cel mai mic, al vieții de familie a protagonistei, trecând prin cel al unei comunități middle-class bucureștene, până la cel mai mare, al societății românești contemporane. În centrul tuturor acestora stă însă Stela, o femeie specială și recognoscibilă în același timp, pe care o poți admira sau o poți detesta, dar pe care mai mult ca sigur nu o vei uita.” (Victor Cobuz)
FRAGMENT
„Vezi suliţele din vârf?“, o întreba mama lui Ţane pe Stela când ieşeau la plimbare prin grădină. „S‑a urcat băiatu’ pe gard, să se uite după copii, şi‑a rămas înfipt cu bărbia. Cum să pună ţepuşe, ce, avem noi hoţi în cartier?“, se lamenta, coborând încet treptele de piatră de la intrare. Se apleca în faţa gardului din fier forjat şi răsfira iedera, ca să‑i arate modelul vrejului de viţă‑de‑vie, reluat şi pe zidurile laterale ale vilei cu trei frontoane, din Transilvaniei – casă de epocă, apăsa cuvântul. „Ce scrie acolo sus?“, o întreba, cu degetul îndreptat spre medalionul de pe faţadă. „Vila Lia“, răspundea tare Stela, iar bătrâna îi povestea cum ridicase tatăl ei casa. „Dacă te uiţi atent la V şi L, ai să observi că‑s mai moderne decât restu’.“ O punea să privească de‑aproape ferestrele şi ornamentele uşii cu grilaj, explicându‑i amestecul de stiluri, Neoromânesc şi Art Déco. Rostea clar cuvintele şi Stelei nu‑i venea să creadă că îşi pierduse minţile, dar, după o tură în jurul casei, femeia devenea confuză şi o apuca plânsul: „Unde mi‑e fetiţa? Cui a dat‑o tata?“, se căina.
Să ştie răposata Lia că fiul ei s‑a mutat şi a lăsat‑o pe Ligia în vila botezată cu numele ei, tot într‑un plâns ar ţine‑o. Ce femeie fină, o madamă ca pe vremuri. În loc de „şifonier“ zicea „armoar“, în loc de „chiuvetă“, „lavoar“ şi ţinea un raft întreg cu pălărioare şi mănuşi de macrame, la naftalină. Studiase baletul cu Floria Capsali şi poate ajungea la fel de mare ca maestra ei dacă nu s‑ar fi închis în casă, ca la puşcărie, după ce născuse. Noroc cu taică‑su, un burghez chivernisit, profesor la facultatea de arhitectură. El a ajutat‑o să‑şi crească copilul, după ce un nemernic a lăsat‑o gravidă şi a fugit în străinătate. „Copil din flori Ţane, dar leit taică‑su, uite‑l“, îi povestea Ligia şi îi arăta singura fotografie cu primul şi singurul iubit al soacră‑sii. „Cică era fiu de negustor armean, vindea cafea şi coloniale şi aici, uite‑o lângă Irinel Liciu. Cum n‑ai auzit de ea, Stela?! Dacă o ştii pe Capsali, trebuie să fi auzit şi de Liciu. Prim‑balerină la Operă.“
De Floria Capsali auzise când era maseuză şi bătea tot Bucureştiul, pe la casele clienţilor. Trecea zilnic pe lângă liceul de coregrafie cu numele marii balerine, în drum spre băieţelul cu enurezis, care se văita că‑l apasă prea tare. „Ca să ţii minte, să nu mai faci pipi pe tine, de‑aia te‑apăs! Nu ţi‑e ruşine?! Băiat mare, râd copiii de tine!“, s‑a răstit o dată, frământându‑i cu putere bazinul. Cât de mulţumită a fost mama lui. „Doamna Stela, la doi kinetoterapeuţi am fost până să vă găsesc, una, mare profesor şi degeaba. Aţi făcut minuni!“ „Ei, am eu metodele mele“, îi zicea Stela cu modestie. Aşa i‑a răspuns şi Ligiei când au chemat‑o să aibă grijă de soacră‑sa. „Ce metode, domne, aici trebuie om calificat!“, i‑a tăiat‑o Ligia. „Lia s‑a scrântit de tot şi Marin nu înţelege că trebuie dusă de‑aici. Să‑ţi spun drept, mie de când am cunoscut‑o mi s‑a părut zărghită. De la naştere i se trage, ai auzit povestea!? Nici ovarele nu i le‑au lăsat, i‑au scos tot. O lună a stat în comă. Ştii că Marin e din gemeni? Soră‑sa a murit la vreo două luni şi de‑atunci s‑a sonat Lia şi n‑a mai ieşit din curte. Numa’ pentru Marin a trăit. Ea l‑a crescut şi pe Vlad. O viaţă irosită, Stela. Şi ce destin putea să aibă, dacă nu se deprima în halu’ ăsta“, îi povestea soţia lui Ţane, răscolind fotografiile din tinereţea soacrei. Îi găsise un azil privat, aproape de Bucureşti, cu personal specializat, dar nu l‑a convins pe Ţane, care s‑a rugat de Stela să‑l ajute.
Şi uite că găsise ea metode şi pentru Lia. Cum să nu găsească? Cine‑i salvase? Cine le‑a dat bani pentru apartamentul din Mocani? Sub cerul liber ar fi dormit dacă nu le sărea Ţane în ajutor. Stătea cu ea de dimineaţa până seara, îi dădea tratamentul, o ducea cu taxiul la coaforul din Floreasca, unde Ţane îi făcea lunar programări la coafat, manichiură şi pedichiură – atât de mult îşi iubea mama.
Cartea poate fi cumpărată de la:
…iar dacă doriţi să susţineţi citestema.ro (mulţumiri!):
Simona GOȘU (n. 1976, București) este traducătoare și prozatoare. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția engleză-română, și Masteratul de Lingvistică Aplicată și Predarea Limbii Engleze la Universitatea din București. A publicat proză scurtă în diverse reviste și antologii. În 2020 a debutat cu volumul de povestiri Fragil (Polirom), care a câștigat Premiul revistei Observator cultural pentru Debut, ediția 2021, Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte, FILIT, ediția 2021, și Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, la secțiunea Debut-Proză, ediția 2021. Fragil a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România și la Premiul Național pentru Proză al Ziarului de Iași, ediția 2021.
scrie un comentariu