Fiul – Jo Nesbø (avanpremieră)

0
329
elefant.ro

Un bestseller mondial şi un scriitor celebru: Jo Nesbø. În curând, la Editura Trei, un roman plin de tensiune, violenţă şi suspans: „Fiul”.

Editura: Trei

Traducere din engleză: Ciprian Șiulea

Nr. pagini: 568

Sonny se află într-o cursă pe viaţă şi pe moarte.

Sonny Lofthus și-a petrecut aproape jumătate din viață la închisoare, ispășind pedepse pentru o serie de crime pe care nu le-a comis. În schimb, i se furnizează constant heroină, iar prin celula lui se perindă întruna prizonieri care-l roagă să-i absolve de păcate.

Dar mărturisirea unui deținut schimbă totul.

Știe ceva despre tatăl lui Sonny, un polițist acuzat de corupție, care s-a sinucis. Sonny înțelege că a fost mințit toată viața.

Acum vrea să se răzbune.

Concepe un plan strălucit de evadare și începe să-i vâneze pe vinovați. Îi va face să plătească pentru crimele lor.

Cu orice preţ.

„Polițiști și escroci brutali, tulburați și dornici de izbăvire, într-un univers extravagant în
care aștepți să întrezărești o lumină. O galerie de personaje demnă de romanele lui Dickens. Un Oslo sumbru, ce reflectă suferințele locuitorilor lui.”
New York Times Book Review

– FRAGMENT –

Per Vollan încercă să prindă privirea băiatului. Avea şi el doi fii; amândoi erau maturi şi părăsiseră casa familiei Vollan. Aşa cum făcuse şi Vollan însuşi. Diferenţa era că fiii lui erau oricând bine-veniţi acolo.

La tribunal, un martor al apărării, un profesor, depusese mărturie că Sonny fusese un elev strălucit, practicant talentat al luptelor libere, popular, întotdeauna săritor, şi chiar îşi exprimase dorinţa de a se face poliţist, asemenea tatălui său. Dar după ce tatăl lui fusese găsit mort lângă un bilet în care mărturisea că e corupt, Sonny nu mai fusese văzut la şcoală. Preotul încerca să-şi imagineze ruşinea băiatului de 15 ani. Încerca să-şi imagineze ruşinea propriilor lui fii, dacă aceştia ar fi aflat vreodată ce făcuse tatăl lor. Îşi îndreptă iar gulerul.

― Mulţumesc, spuse Sonny.

Per se gândi cât de ciudat de tânăr părea Sonny. Pentru că acum se apropia sigur de 30 de ani. Da. Sonny ispăşise 12 ani şi avusese 18 atunci când fusese băgat la închisoare. Poate că drogurile îl păstraseră aşa, împiedicându-l să îmbătrânească, astfel că doar părul şi barba îi creşteau, în timp ce ochii lui nevinovaţi de copil continuau să privească lumea uimiţi. O lume haină. Dumnezeu ştia că lumea era rea. Per Vollan fusese preot de închisoare timp de peste 40 de ani şi văzuse cum lumea cade tot mai mult în păcat. Răul se întindea precum cancerul, îmbolnăvind celulele sănătoase şi otrăvindu-le cu muşcătura lui de vampir, recrutându-le pentru munca lui de corupere. Şi, odată muşcat, nimeni nu mai avea scăpare. Nimeni.

― Ce mai faci, Sonny? Te-ai simţit bine în permisia de o zi? Ai fost să vezi marea?

Niciun răspuns.

Per Vollan îşi drese vocea.

― Gardianul a spus că te-ai dus să vezi marea. Poate ai citit în ziar că a doua zi a fost găsită o femeie omorâtă, nu departe de locul în care ai fost tu. A fost găsită în pat, în casa ei. Capul ei era… mă rog. Toate detaliile sunt aici…

Preotul bătu cu degetul în Biblie.

― Gardianul a depus deja un raport care spune că în timp ce erai la mare ai fugit şi te-a găsit lângă drum, după o oră. Că ai refuzat să spui unde ai fost. E important să nu spui nimic care contrazice declaraţia lui, înţelegi? Ca de obicei, o să spui cât mai puţin posibil. Bine? Sonny?

Per Vollan reuşise în sfârşit să prindă privirea băiatului. Expresia lui îi spuse prea puţin despre ceea ce se petrecea în mintea acestuia, însă era destul de sigur că Sonny Lofthus avea să urmeze ordinele şi nu avea să spună nimic nenecesar poliţiei sau procurorului. Nu trebuia decât să rostească, încet şi uşor, „Vinovat“, atunci când era întrebat cum se declară. Deşi părea paradoxal, Vollan simţea uneori o direcţie, o forţă a voinţei, un instinct al supravieţuirii care-l deosebea pe acest drogat de ceilalţi, de cei care fuseseră întotdeauna în cădere liberă, care nu avuseseră niciodată vreun alt plan, care se îndreptaseră dintotdeauna spre mocirlă. Această voinţă se putea exprima printr-o intuiţie subită, o întrebare care lăsa să se vadă că în tot acest timp Sonny fusese atent, văzuse şi auzise totul. Sau prin modul în care se putea ridica brusc în picioare, cu o coordonare, echilibru şi flexibilitate pe care nu o vedeai la alţi consumatori de droguri obişnuiţi. Iar alteori, de exemplu acum, părea că nu înregistrează nimic.

Vollan se foi pe scaun.

― Bineînţeles, asta înseamnă că o vreme n-o să te mai bucuri de ieşiri afară. Dar ţie oricum nu-ţi place afară, nu-i aşa? Şi ai apucat să vezi marea.

― Era un râu. Soţul a omorât-o?

Preotul tresări. Ca atunci când ceva neaşteptat iese dintr-o apă neagră, chiar în faţa ta.

― Nu ştiu. E important?

Niciun răspuns. Vollan oftă. Simţi că-i vine iar greaţa. În ultima vreme părea să apară şi să dispară. Poate că ar fi fost bine să-şi facă programare la doctor, să vadă despre ce e vorba.

― Să nu-ţi faci griji din cauza asta, Sonny. Dar nu uita că afară cei ca tine trebuie să umble toată ziua ca să facă rost de o doză. Pe când aici o ai asigurată. Şi nu uita că timpul trece. După ce termini de ispăşit vechile tale condamnări n-o să le mai fii de niciun folos, dar cu crima asta îţi poţi prelungi detenţia.

― Deci soţul a omorât-o. E bogat?

Vollan arătă spre Biblie.

― O să găseşti aici descrierea casei în care ai intrat. E mare şi frumos mobilată. Dar alarma care ar fi trebuit să apere toată bogăţia aia nu era pornită; uşa de la intrare nici măcar nu era încuiată. Familia se numeşte Morsand. Armatorul cu plasture la ochi. L-ai văzut în ziare, nu-i aşa?

― Da.

― Da? Nu credeam că…

― Da, am omorât-o. Da, o să citesc despre cum am făcut asta.

Per Vollan expiră.

― Bine. Sunt unele detalii despre cum a fost omorâtă pe care trebuie să le memorezi.

― Sigur.

― A fost… i-a fost retezat vârful capului. Ai folosit un fierăstrău. Înţelegi?

Cuvintele lui fură urmate de o lungă tăcere, pe care Per Vollan se gândi s-o umple vomând. A voma era preferabil exploatării acestui băiat. Se uită la el. Ce determina bilanţul unei vieţi? O serie de evenimente aleatoare asupra cărora nu aveai niciun control sau cine ştie ce atracţie gravitaţională cosmică către direcţia în care erai predestinat să te îndrepţi? Preotul îşi lărgi gulerul, îşi reprimă greaţa şi îşi adună curajul. Îşi aminti care era miza.

Se ridică în picioare.

― Dacă vrei să iei legătura cu mine, acum stau la Centrul Ila, din Piaţa Alexander Kiellands.

Vollan văzu privirea întrebătoare a băiatului.

― Doar pentru o vreme, înţelegi, spuse el, începând imediat să râdă. M-a dat afară soţia şi cum îi ştiam pe cei care conduc centrul, am…

Se opri brusc. Îşi dădu seama, dintr-odată, de ce veneau atât de mulţi deţinuţi să vorbească cu tânărul acela. Din cauza tăcerii. Vidul atrăgător al cuiva care pur şi simplu ascultă, fără nicio reacţie sau judecată. Care extrage cuvintele şi secretele din tine fără să facă absolut nimic. Vollan se străduise toată viaţa lui de preot să dobândească această capacitate, dar era ca şi cum deţinuţii ar fi simţit că el avea un interes. Ei nu ştiau care e acesta, ştiau doar că prin aflarea secretelor lor el urmăreşte ceva. Să aibă acces la sufletele lor şi, mai târziu, poate o recompensă în ceruri pentru recrutarea lor.

Preotul văzu că băiatul deschisese Biblia. Era un truc atât de simplu încât devenea comic; paginile decupate creau un compartiment. Înăuntrul acestuia erau hârtii împăturite cu informaţiile de care avea nevoie Sonny ca să mărturisească. Şi trei punguţe cu heroină.

Jo Nesbø (n. 1960) este muzician, compozitor și economist, precum și unul dintre cei mai apreciați autori de romane polițiste din întreaga lume. A îmbogățit genul crime dându-i noi dimensiuni stilistice și psihologice, precum și o înțelegere profundă asupra vieții într-o lume modernă, globalizată. Romanele lui au fost recompensate și au fost nominalizate la nenumărate premii internaționale (printre care The Riverton Prize, CWA International Dagger Award, The Glass Key Award), s-au vândut în 40 de milioane de exemplare și au fost traduse în 50 de limbi. Pe lângă mai multe romane de sine stătătoare, Jo Nesbø este autorul celebrei serii Harry Hole, precum și al seriei pentru copii Doktor Proktor. După al șaptelea roman al seriei Harry Hole, Snømannen, a fost realizat filmul Omul de zăpadă, cu Michael Fassbender, Rebecca Ferguson, Charlotte Gainsbourg și Val Kilmer în rolurile principale. Romanul său Hodejegerne a stat la baza filmului Vânătorii de capete, lansat în 2011.

Autor foto: Thron Ullberg
elefant.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here