Flavius Ardelean, despre „Bezna. Povestitorii din conacul lui von Veltheim” (Polirom Junior, 2018)

0
6

„Bezna. Povestitorii din conacul lui von Veltheim” spune povestea unui grup de copii care își găsesc refugiul din fața unei pâcle malițioase ce pune stăpânire pe lume în conacul unui bătrân pe nume Arnim von Veltheim. Casa moșului e un loc magic în care copiii salvați, animalele lor de companie și monștrii imaginari ai copilăriei sunt îngrijiți de un alai magic de personaje, de la piticii ce-și croiesc drum prin coridoarele bătrâne cu ajutorul licuricilor până la bucătăreasa Tanti Ioana Tocana și supraponderalul medic Gușă Mănușă. La scurt timp după sosirea lor, copiii, care din cauza atacului Beznei nu mai țin minte nimic din fosta lor viață, află că nu sunt ca oricare alți copii, ci că sunt înzestrați cu un har, acela de a putea da naștere unor lucruri prin puterea cuvintelor rostite. Așa se face că își pun talentul la contribuție în Marea Bibliotecă și creează Lumina cu care să alunge Bezna. Însă lucrurile nu sunt atât de simple și Povestitorii află că harul lor este un cuțit cu două tăișuri. Este, așa cum o spune și coperta patru, o poveste despre „răul deghizat în bine și despre binele cu chip de rău”. Sigur, nu aș vrea să povestesc prea multe, mi-aș dori să ajungă la cât mai mulți copii și adulți pasionați de povești și, deci, nu vreau să alung plăcerea lecturii, așa că mă opresc aici cu descrierea cărții. Ce pot spune însă este cum și când a apărut ideea cărții și, astfel, să mă lămuresc poate și eu în legătură cu motivul pentru care a apărut.

Geneza romanului cred că se găsește în primii ani ai muncii mele la seria Miasma, deci să tot fie vreo cinci ani de atunci, pe când eram preocupat cu plămădirea unei formule a răului în ficțiune care să mă mulțumească. Țin minte că m-am străduit să privesc imparțial dintr-o parte în alta a conflictului dintre lumi și să iubesc și să mă îngrijesc de neLume la fel de mult ca de Lume. Îmi doream distilarea formulelor în esențe tari și greu de descompus din nou în elementele lor bazale, astfel încât distincția dintre bine și rău să fie aproape imposibil de făcut. Cred că așa am reușit să-l nasc pe Bartholomeus Pumn-de-Oase, bun și rău deopotrivă. Însă nu am vrut să mă opresc aici, pentru că am înțeles că dificultatea conceptuală cu care mă confruntam avea rădăcini adânci și, probabil, izvora din clarele delimități ale actanților din taberele bune și din cele rele din ficțiunile cu care am fost socializat în copilărie, unde cei răi erau marcați, tatuați, ciuntiți, recompuși, cu glasuri lugubre și gesturi exagerate, în timp ce cei buni erau integri, luminoși, cu straie curate și mers nobil. Înaintând în viață am aflat că lucrurile nu stau chiar așa, că răul se ascunde deseori sub sutană și că binele luptă deseori în umbre, acolo unde e mai multă nevoie de el. Așa că am inventat o poveste în care protagoniștii sunt prinși într-un joc al luminilor și umbrelor între oglinzi. Desigur, spre final oglinzile se sparg și chipurile hidoase ies la iveală. Dar măștile, fie ele întunecoase ori luminoase, măștile cad în cele din urmă.

O altă temă importantă pe care am vrut să o ating cu cartea asta a fost puterea cuvântului – scris, citit, rostit, gândit. În roman cuvântul rostit de Povestitori e cel care poate aduce Lumina, sau cel care poate prolifera Bezna. Același cuvânt, nu altul. Talentele fiecăruia dintre noi pot fi ușor irosite sau abuzate în tot soiul de scopuri și pentru tot felul de oameni și cred că e util pentru copii să fie conștienți de unicitatea fiecăruia din ei și să își respecte corpul și mintea ca pe ustensile cu care pot construi tot ce consideră ei a fi mai bun pentru ei și cu care pot demola tot ce îi poate împiedica să-și atingă potențialul. Mă gândesc acum la poemul This Be The Verse al lui Philip Larkin (They fuck you up, your mum and dad. / They may not mean to, but they do.) și sunt mândru de Povestitorii din conacul lui von Veltheim că, separați de istoricul lor personal, amnezici și împuterniciți de independența lor bruscă și nedorită, restabilesc ordinea în lume și alungă Bezna cu forțe proprii.

Cartea este minunat ilustrată de partenera mea de viață și de artă, Cati, care a ilustrat și volumele mele pentru adulți. Tot ea este cea care m-a încurajat să nu renunț la această carte pe care, trebuie să recunosc, încă nu știam cum să o iubesc. Ce știu eu despre copii și despre ce vor ei să citească? Ea, însă, este mult mai acordată cu lumea lor, iar sfaturile ei – fie că era vorba despre vreun personaj, despre relațiile dintre ele, ori despre structura cărții – au fost de mare ajutor. Așa cum încrederea domnului Stănescu, editorul cărții, și grija dânsului pentru manuscris au însemnat enorm pentru ce a devenit cartea în final. Așa cum deseori mi se întâmplă, deși sunt un scriitor teribil de planificat și disciplinat, povestea a căpătat o viață a ei și a avut grijă să se termine cu un final deschis, care mă invită și mă obligă, în cazul în care există interes pentru această poveste, la o continuare.

Închei aducând mulțumiri pentru invitația de a scormoni în cenușa focului de tabără ce este această poveste a orfanilor din conacul lui von Veltheim și invitând pe cei (mici sau mari) îndrăgostiți de povești (mici sau mari) la lectură! – Flavius Ardelean


Cartea este disponibilă pe elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro şi pe site-ul editurii Polirom.


Flavius Ardelean este scriitor, muzician, traducător, manager de proiect și trainer specializat în scrierea creativă, membru afiliat al Horror Writers Association. S-a născut la Brașov în 1985, a absolvit liceul german Johannes Honterus și a urmat cursurile Facultății de Studii Europene din Cluj; a absolvit un masterat în management cultural în Ludwigsburg și un masterat cu distincție în managementul editorial la Oxford. A publicat șase romane și două volume de povestiri și a tradus romane din limbile germană și engleză. A câștigat două premii Colin pentru literatură fantastică, iar prima sa carte a fost nominalizată la Festival du Premier Roman din Chambery, Franța. Pentru romanele sale din ciclul Miasma a fost nominalizat de două ori consecutiv la premiul Tânărul Prozator al Anului în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, București. Din februarie 2018 este bateristul formației de rock RoadkillSoda din București. În prezent trăiește în Brașov alături de partenera sa, Cati, artist plastic și ilustrator de carte, și de șoricarul lor, Lilo, și lucrează ca manager de proiect în industria IT.
carturesti.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here