Corpul meu nu e decît
o altă stîngăcie a naturii
nu e decît
întunericul dezlocuit
foton cu foton
(culorile au fost cîndva doar umbre)
privește aici
zice fotograful
privește aici
la mîna la care au privit toți
zîmbesc mîinii pîlpîind în întuneric
zîmbesc fulgerului
de o clipă
„nu-mi spuneți argint
pentru că argint
am mai fost
în urmă cu ani”
ani pierduți pe care
nu-i mai cuprinde
nici placa
fotografului
nici camera obscură
unde albul e negru
așa am fost și eu
copil, argint viu
foton rătăcit
o foiță subțire
– acolo părinții mei au rămas tineri –
o foiță subțire de argint
unde albul e negru
iar culorile au fost
în anii pierduți
o stîngăcie a naturii
Imagine de Michal Jarmoluk de la Pixabay
Ioan T. Morar (n. 13 aprilie 1956, Şeitin, judeţul Arad) a absolvit în 1981, ca şef de promoţie, Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara, secţia română-franceză. În perioada 1981-1986 a fost profesor de limba şi literatura română la Liceul Industrial „Textila” din Lugoj. Din 1987 devine redactor al revistelor Viaţa studenţească şi Amfiteatru. După 1989 lucrează la Cuvîntul şi Alianţa Civică. În 1990-1991 este redactor-şef la „Varietăţi”, TVR, de unde pleacă prin demisie. Este membru fondator al Academiei Caţavencu. Din toamna anului 2004 pînă în 2009 este şi senior editor la Cotidianul. A realizat mai multe emisiuni de televiziune, activînd, pînă în 1996, în grupul Divertis. În 2010 a fost numit consul general la Marsilia, funcţie din care a fost schimbat în 2012. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volumele de versuri: Vară indiană (Albatros, Bucureşti, 1984; volum distins cu premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor); Fumul şi spada (Cartea Românească, Bucureşti, 1989); Şovăiala (Brumar, Timişoara, 2000; volum distins cu premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor); Neruşinarea (Brumar, Timişoara, 2003) şi Paloarea (Brumar, Timişoara, 2010). Poeziile sale au fost traduse în engleză, franceză, polonă, spaniolă şi maghiară, în antologii şi reviste culturale. La Editura Polirom a mai publicat Lindenfeld (ed. I, 2005; ed. a II-a, 2006; ed. a III-a, 2013; roman distins cu Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi); Negru şi Roşu (2013; roman nominalizat la Premiul „Cartea anului 2013” acordat de revista România literară), Cartea de la capătul lumii (ed. I, 2007; ed. a II-a, 2015), Sărbătoarea corturilor (2016) şi Şapte ani în Provence (2018). (sursa bio: polirom.ro)
