„Capitularea” este considerat, pe drept cuvânt, unul dintre cele mai reușite romane, din cele 15, scrise de Françoise Sagan. Născută în 1935, Françoise Marie Anne Quoirez a crescut într-o familie burgheză, ale cărei convingeri și practici (catolice) trebuie să fi fost percepute drept constrângătoare de către spiritul non-conformist al tinerei, ce se remarcă de mică prin gândirea independentă și gustul pentru lectură.
Pe lângă pasiunea pentru literatură – materializată încă de la vârsta de 18 ani în primul său roman, „Bonjour, Tristesse“, ce a primit, în 1954, Prix des Critiques – Sagan s-a remarcat și din cauza exceselor de tipul consumului de alcool, al jocurilor de noroc sau al șofatului extrem, obicei temperat doar de accidentul grav din 1957, pe care l-a avut la bordul unui Aston Martin. Nu e de mirare că, unei astfel de personalități excentrice, sonoritatea propriului nume i se va fi părut insuficient de „literară”, astfel că a ales „Sagan” drept pseudonim, grație referinței la Prințul și Prințesa de Sagan, parizieni din secolul al XIX-lea, despre care se spune că ar sta la baza unora dintre personajele lui Marcel Proust.
Înrâurirea pe care scriitura lui Marcel Proust a avut-o asupra lui Sagan rezidă în larga deschidere a acesteia către o literatură psihologizantă, în care finețea analizei trăirilor personajelor reprezintă marca scriitoarei.
Departe de a fi un simplu roman sentimental, „Capitularea” reprezintă o mică bijuterie literară construită, aproape în întregime, ca o reflecție asupra cuplului romantic, dar și a alegerilor necesare în dragoste și în viață. Ca și în alte romane ale autoarei, și aici avem de-a face cu un personaj feminin ușor recognoscibil: femeia frivolă, romantică, însetată de dragoste și condamnată, fatidic, la nefericire chiar de către propriile-i alegeri.
Lucille, personajul central al romanului, este prototipul tinerei-copil: ușor iresponsabilă, egoistă, romantică și preocupată de a trăi clipa și de a fi fericită, ignorând orice angajament sau proiect de viitor. Întreținută de Charles, bărbatul matur, bogat, rafinat, îndrăgostit de însăși frivolitatea ei, are de făcut o alegere în momentul în care Antoine, junele intelectual seducător, dar cu venituri modeste, intră în scenă, dezvoltând o pasiune nebună pentru Lucille. Acest triunghi amoros va fi baza unei foarte fine analize asupra fragilității și mecanismelor romantice, asupra a cât de importante sunt minciuna și compromisul în dragoste (dacă prima erodează, celălalt, practicat în doze homeopatice și într-o manieră reciprocă, poate constitui liantul unei legături sentimentale), dar și asupra diferențelor de percepție – masculină și feminină – asupra iubirii.
Care va fi alegerea lui Lucille? Va opta pentru un trai modest, alături de cel ce-i stăpânește inima, trupul și spiritul? Va dori să rămână lângă Charles, înconjurată de lux, rafinament, dar total detașată sentimental de el? Sagan ne demonstrează că alegerile în iubire nu sunt deloc simple și că nu întotdeauna iubirea își este suficientă sieși. Și, mai presus de toate, că dragostea e o realitate fragilă, precum corola delicată a unei flori, care poate fi ușor strivită de un soi de predestinare malefică, în fața căreia există ca singură opțiune capitularea.
Ca și alte romane („Vă place Brahms?”, „Bonjour, tristesse”) și „Capitularea” a stat la baza unor ecranizări de mare succes, din care o amintim pe cea din 1968, în regia lui Alain Cavalier, ai cărei protagoniști au fost nume de primă mărime, precum Catherine Deneuve, Michel Piccoli și Roger Van Hool. Iubitorii de literatură bună vor găsi în „Capitularea” rafinamentul subtil al unei scriituri în egală măsură sofisticate și delicate, marca unei personalități dominate de emoție și sensibilitate.
Françoise Sagan, „Capitularea”, Editura Polirom, anul publicării: 2022, traducere: Mădălina Ghiu, nr. pagini: 216
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu