Fragment din „Paralelism dual” de Bianca-Laura Covaci

În urmă cu aproape doi ani apărea pe citestema.ro un fragment din Soluţia coliniarităţii. Contrapunct, prima carte publicată de Bianca-Laura Covaci (pe atunci, Nemeş). Avem acum ocazia de a vă oferi un nou fragment din cea de a doua carte a Biancăi, publicată la aceeaşi editură, Risoprint, din Cluj-Napoca.

Bianca-Laura Covaci a absolvit Facultatea de Matematică și Informatică din cadrul UBB Cluj-Napoca, împreună cu studiile masterale la aceeași facultate. Îmbină latura analitică a domeniului studiat și extins la locul de muncă împreună cu latura artistică, dată de scris și pictură. Pasionată de emoțiile și comportamentele oamenilor, este în anul terminal la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul UBB, dorind să urmeze o carieră în domeniu.

---

FRAGMENT

Să începi să vorbești cu tine însuți și să simți că te adresezi altcuiva, unei jumătăți risipite, decupate din ansamblul ființei; să te privești trăind din prisma unei separări, ce sfâșie întregul și te disipează în complementaritate. Să vrei să înțelegi prelungirea eului tău, care pare mai degrabă o rădăcină, fiind cea care te controlează, dar totuși să vrei să fii tu în control asupra propriilor tale gânduri, emoții, comportamente.

Există în noi acea forță irațională, care ne domină reacțiile, deciziile și deși analizând o anumită situație, știm ce avem de făcut, uneori urmăm contrariul fără să ne putem explica sursa acestei neconcordanțe.

Această ruptură a trecutului te îndepărtează de cine ești tu cu adevărat și te aruncă într-o iluzie a realității, în care povestea ta este rescrisă neîntrerupt.

Redescoperă totalul ce ai fost și integrează piesele lipsă, printre rândurile nescrise ale creației.

Știu cine sunt, dar nu știu exact, cine voi deveni.

O sumă de interferențe și cogniții.

Un produs nul, a ceea ce am fost secunda aceasta și a ceea ce sunt acum, dar nu voi mai fi la fel, nicicând.

O limită asimptotică înspre infinitul existențial, ce încearcă să deslușească o regulă clară de similitudine.

Efervescența clipei se așterne în calmul aparent al vieții. Nu înțelegi ce se întâmplă, dar ești sigur că se va schimba totul, clipă de clipă. Nu înțelegi de ce, oricât ai încercat să prelungești constanța, aceasta se desprinde de firul temporal în intangibil.

Blocaje ideatice se preling în dorința ta de a acționa, de a te îndrepta spre ceea ce ți-ai promis că vei face, dar nu reușești. Te prinde și sfărâmă gândul că nu vei reuși, gândul că rezultatul va fi cu mult sub efortul depus și alegi să stai pasiv, dus de comoditatea a ceea ce erai obișnuit. Crezi cu tărie în sentimente, crezi că acestea sunt mai presus de fapte și de dominanță, dar mereu celălalt va triumfa, când valorile tale nu sunt bine întipărite în membrana ta.

Număr secundele în gând, și aștept. Aștept o nouă secundă și încă un fir narativ al vieții mele. Este ca o povestire în povestire în povestire, ce se prelinge către infinit. Nu îi cunosc marginile, doar conținutul oscilant al fiecărui fir din poveste; povestea mea. Privesc cum se împletește fără sens, aparent cu viziuni dezasamblate ale eului, care încearcă să le recunoască și să le concretizeze în ceva măsurabil și palpabil.

---

Dacă îţi place site-ul citestema.ro:

---

Fotografie reprezentativă: Planet Volumes / Unsplash