Editura Polirom vă oferă un fragment din romanul Un secol de ceață de Matei Vişniec, apărut de curând în colecția „Fiction Ltd”, în ediție cartonată.
„Aș plasa acest roman în categoria ficțiunilor istorice, deși toate bazele sale de plecare sunt reale; ele se hrănesc din evenimente trăite de propria mea familie, precum și de mine însumi în naveta mea culturală Est-Vest. Evident, orice asemănare cu persoane reale este întâmplătoare, dar sute de oameni vii se oglindesc în aceste pagini. Umbra lui Hitler și umbra lui Stalin planează deasupra multor capitole și nu întâmplător partea a doua a cărții se intitulează «Răul are întotdeauna un frate geamăn».
Am încercat să înțeleg eu însumi, scriind, de ce oamenii nu învață mai nimic din greșelile trecutului și mai ales de ce repetă erorile servituții voluntare. Ceața ideologică despre care vorbesc în carte nu s-a risipit în acest început de secol, iar pe alocuri mi se pare că se îndesește, chiar în multe minți subtile și în multe suflete generoase.
Îl invit pe cititor să se îmbarce în lectura acestei cărți pentru a-și face singur o părere despre dilemele secolului trecut și despre cele profilate la orizont. Cu acest avertisment tragic, lăsat nouă moștenire încă de la grecii antici: doar problemele au soluții, nu și dilemele…” (Matei Vișniec)
FRAGMENT
„Ordinul fu difuzat pe numeroase căi, la postul local de televiziune şi la postul local de radio, precum şi pe reţelele de socializare: în 24 de ore, toţi oamenii cu ochii verzi din oraş trebuiau să se prezinte la gară pregătiţi de o lungă călătorie.
Ziarul local, distribuit în chioşcuri de la ora şase dimineaţa, furniză mai multe detalii. Oamenii cu ochii verzi trebuiau să vină la gară de bunăvoie, să‑şi ia cu ei alimente şi apă pentru trei zile şi să nu pună întrebări. În cursul zilei, oamenii cu ochii verzi mai erau somaţi să treacă pe la Banca Naţională şi să depună acolo toate obiectele lor de mare valoare: tablouri de colecţie, bijuterii de aur şi de argint, diamante, computere, telefoane mobile, cărţi de credit, aparate de fotografiat şi de filmat dotate cu teleobiective, porţelanuri… Nimeni nu avea voie să ia cu el valize mai grele de 30 de kilograme. Automobilele, motocicletele, bicicletele şi celelalte eventuale mijloace de transport personale trebuiau lăsate într‑un parking pregătit în acest scop alături de gară. Iar cei care aveau animale de companie (cîini, pisici, iepuri, broaşte-ţestoase, hamsteri, sticleţi etc.) trebuiau să le încredinţeze unui serviciu special amenajat lîngă abatorul oraşului.
Începînd de la ora nouă dimineaţa, mai mulţi responsabili municipali (avînd ochi căprui, cenuşii, negri şi albaştri) se perindară pe platoul televiziunii locale, cerînd populaţiei să fie disciplinată, să nu comenteze inutil respectivul ordin şi să coopereze cu autorităţile. Un expert în antropologie le explică locuitorilor că nu aveau motive să se panicheze întrucît, potrivit statisticilor mondiale, doar între 3% şi 4% dintre oameni sînt născuţi cu ochii verzi.
— Este ştiut că 80% din populaţia mondială are ochi căprui sau de culoarea alunelor, între 8% şi 10% dintre oameni au ochii albaştri, iar 6% au ochii negri, preciză expertul.
Tot el ţinu să furnizeze şi alte detalii, şi anume că în urmă cu 10.000 de ani toată umanitatea avea ochi căprui şi că ochii verzi au apărut relativ recent, poate în urmă cu 3.000 de ani, din cauza unor mutaţii biologice, mai precis a unor proporţii mai scăzute de melanină în irisul unora dintre locuitorii planetei.
Pe ecranele televizoarelor, precum şi pe Instagram, Twitter, WhatsApp, Facebook şi Messenger fură difuzate mai multe numere de telefon destinate diferitelor situaţii familiale. Părinţii care nu aveau ochi verzi, dar care constatau că unul sau mai mulţi dintre copiii lor au ochi verzi puteau solicita asistenţă psihologică pentru a se despărţi în condiţii cît mai convenabile de progeniturile lor. Un serviciu special urma să funcţioneze în oraş pentru colectarea bebeluşilor, a sugarilor şi a copiilor cu ochii verzi şi cu vîrsta sub 3 ani. În ce‑i priveşte pe adulţii cu ochii verzi, ei erau invitaţi să demonstreze că au conştiinţă civică şi să nu complice lucrurile întrucît logistica operaţiunii era deja destul de dificilă.
În ciuda tuturor acestor informaţii şi explicaţii, şocul emoţional fu extrem de puternic printre locuitorii oraşului. Trei sau patru procente din totalul populaţiei însemnau totuşi 3.000 sau 4.000 de oameni. Unde urmau să fie duse aceste persoane de ambele sexe şi de toate vîrstele? Cine luase respectiva decizie?”
Matei Vişniec s-a remarcat în anii ’80 ca poet, apoi ca dramaturg ale cărui piese, cu largă circulaţie în mediul literar, sunt interzise pe scenele profesioniste. În 1987 părăseşte România şi se stabileşte în Franţa, unde lucrează pentru Radio France Internationale. Piesele sale în limba franceză apar la Actes Sud – Papiers, L’Harmattan, Lansman, Crater, L’Espace d’un instant. Numele său figurează pe afişe teatrale în peste 30 de ţări. În ultimii ani Matei Vişniec s-a remarcat şi ca romancier. Dintre apariţiile sale editoriale recente în România amintim:
Editurile Cartea Românească şi Polirom
Păianjenul în rană (teatru), 2007; Groapa din tavan (teatru), 2007; Omul‑pubelă. Femeia ca un câmp de luptă (teatru), 2007; Cafeneaua Pas‑Parol (roman), 2008, 2014; Cronica ideilor tulburătoare sau despre lumea contemporană ca enigmă şi amărăciune (eseu), 2010; Sindromul de panică în Oraşul Luminilor (roman), 2009, 2012; Domnul K. eliberat (roman), 2010, 2015; Dezordinea preventivă (roman), 2011, 2017; Cabaretul cuvintelor (teatru), 2012, 2018; Negustorul de începuturi de roman (roman), 2013, 2014; Omul din care a fost extras răul (teatru), 2015; Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă… (roman), 2016, 2018; Ultimele zile ale Occidentului (povestiri), 2018; Cronica realităţilor tulburătoare (sau despre lumea contemporană în faţa marilor decizii) (eseu), 2019.
Editura Paralela 45
Oraşul cu un singur locuitor (antologie de poezie), 2005; Mansardă la Paris cu vedere spre moarte (teatru), 2005; Omul cu o singură aripă (teatru), 2006; Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal (teatru), 2007; Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu (teatru), 2008; Occident Express. Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre (teatru), 2009; Omul din cerc (antologie de teatru scurt), 2010.
Editura Humanitas
Maşinăria Cehov. Nina sau despre fragilitatea pescăruşilor împăiaţi (teatru), 2008; Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză (proză poetică), 2011; Procesul comunismului prin teatru (teatru), 2012; Trilogia balcanică. Migraaaanţi (teatru), 2016.
Editura Arthur
Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele/Le bonhomme de neige qui voulait rencontrer le soleil (piesă pentru copii, ediţie bilingvă), 2016.
Editura Tracus Arte
Securi decapitate/Haches décapitées (antologie de poeme, ediţie bilingvă română/franceză), 2012; Ioana şi focul. Şobolanul rege. Reverii pe eşafod. Cuvintele lui Iov (teatru), 2017.
Puteţi cumpăra cartea de la:
Matei Vişniec citeşte un fragment din Un secol de ceaţă
Fotografia autorului: Andra Bădulesco
scrie un comentariu