La o privire din înalt spre literatura contemporană românească, putem observa câteva nume care apar și iar apar ca într-un vârtej care se învârte ridicând tot ceea ce a adunat în drumul zburat deasupra pământului. Printre aceste nume se numără și Radu Vancu, care în liniștea apariției sale reușește la fel de liniștit să se mențină printre numele sonore ale literaturii contemporane, parcă fără niciun efort, totul venind spre creația lui de la sine, bun din prima.
După reeditarea volumului „Frânghia înflorită” la Casa de Editură Max Blecher, editura Tracus Arte pornește o colecție de poezie contemporană scrisă secolul acesta, pe decenii, colecție care este coordonată de Teodor Dună. Volumul reeditat este „Monstrul fericit”, apărut inițial la editura Cartier în anul 2009.
Cumpărând o cafea virtuală, ajutaţi proiectul citestema.ro să continue:
Volumele de poezie ale lui Radu Vancu se leagă între ele cronologic, construind o adevărată epopee, nu a unui erou anume ca în cântecele antice, ci a unor întâmplări de viață care parcă vin din poezie spre realitatea imediată. „Monstrul fericit”, dintre toate volumele, îl consider cel mai personal, nu pentru că poetul încearcă să se confeseze în partea a doua, încercând o semi-justificare (?), parte scrisă în proză, ci pentru că frumusețea fericirii expuse de volum consta în faptul că personajul principal nu este poetul și nici acțiunile lui, nici alcoolul, ci cei care văd/apreciază/simt/acceptă fericirea monstrului ca niște luptători kamikaze.
Trag cu nădejde din sticlă:
E vremea să pornesc, Cami Kaze profesionist,
Către tine
Prin toate aceste clipe oferite de viață și expuse terapeutic în poeme, poate cele mai reprezentative versuri ale lui Radu Vancu sunt reprezentate de prima parte a poemului „Rațiuni de supraviețuire”:
Fericit monstrul care-și poate privi amintirile
fără dezgust & ură.
Dincolo de monstruozitățile noastre, fericirile noastre închipuite, fericirea vine tot din frumusețea lumii, oamenilor, iubirii, iar Radu Vancu nu face decât să ne forțeze să vedem asta, la fel cum Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă în traistă.
Volumul își păstrează mersul prin lumea alcoolicilor, regretele pe care parcă nu le simt, privirile care parcă îi ocolesc. Partea a doua exprimă confesiunea monstrului fericit, cu o descriere nemaipomenită a tuturor tipurilor de băuturi alcoolice, în funcție de nevoie, spirit, simțăminte, vodca transparentă și sinceră, berea lenevoasă și cronofagă și încheiată cu nevoia terapeutică de a spune ca într-o spovedanie în care adevărul te eliberează, cine este salvarea și cum este recunoscută.
Dacă puiul ar fi ascultat de prepeliță, nu s-ar fi întâmplat nimic rău.
Ca să fac un rezumat întregului volum „Monstrul fericit”, probabil că ar trebui să beau o sticlă întreagă de vin, să privesc fericit în jur, iar când mă trezesc să zâmbesc fericit la ceea ce este lângă mine, sau nu. Poate nu toți avem norocul lui Radu Vancu să avem lângă noi luptători kamikaze, dar frumuseţea rămâne oricum, indiferent de fericirea sau nefericirea monstrului și ne putem salva prin ea.
Rațiuni de supraviețuire
Fericit monstrul care-și poate privi amintirile
fără dezgust & ură.
De ce-ar fi el sentimental ca serial killerul
surâzând tandru când vede la știri
pozele victimelor?
Să nu-ți urăști & să nu-ți iubești amintirile –
cum vezi că prinde vreuna să se apropie
de lumina călâie dinăuntrul minții, zdrobește-o
ca pe o năpârcă. Fără ură, doar din rațiuni
de supraviețuire. Cum ai apăsa pe Delete
la o greșeală de scriere.
Imediat după aia fugi în bucătărie,
la frigider, scoate sticla, du-te la dulap
după pahar, soarbe abrupt & scurt,
tot din rațiuni de supraviețuire
și tot cum ai apăsa încă o dată pe Delete,
iar apoi admiră-te pe îndelete: glorie ție,
ești pe cale să devii fericit.
Radu Vancu, „Monstrul fericit”, Tracus Arte, anul publicării: 2023, nr. pagini: 92
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Macie Jones / Unsplash
scrie un comentariu