Editura Polirom vă prezintă un fragment din volumul Hortensia Papadat-Bengescu. Străina de Ana Maria Sandu, recent publicat în colecţia Biografii romanţate.
Fragment
Între scrisorile lungi de la E.L. și drumurile dese la București, viața curgea în ritmul ei, cu sensibilități meteorologice nesuferite și cu dureri de rinichi sau reumatice, de care se mai și plîngea uneori. Și el știa că doar cînd o copleșea durerea fizică lăsa garda jos și îi vorbea despre sufletul de carne, apoi se simțea ca și cînd ar fi comis o indiscreție enormă și devenea ceva mai rezervată în următoarea epistolă. […]
Focșaniul în care se stabiliseră deja de mai bine de zece ani, cînd soțul Papadat fusese numit judecător de ședință la tribunalul din Putna, iar copiii erau mici ca ulcelele, se consumase și ar fi vrut să schimbe peisajul cu totul. Iașul o atrăsese înainte de a se apropia de E.L. După aceea, drumurile la București rămăseseră plăcerile cele mari ale vieții, pentru că aveau legătură cu scrisul, cu pînza de păianjen pe care o țesea cît era departe și cu el. Cu felul în care o privea și o asculta. Și cu puterea pe care i-o dădea, creditîndu-i scrisul în fața celorlalți confrați; astfel prinsese un curaj nebun, la care se gîndea uneori pe drumul de întoarcere, așa cum recapitulezi un spectacol de teatru din care îți revin secvențe, într-o ordine aleatorie.
Cărțile vechi pe care apucase să le șlefuiască, Hortensia le publicase una după alta. Pentru cineva care s-ar fi apucat de scris așa, din senin, ar fi fost imposibil ca acele documente sufletești să fie terminate, pentru ea fusese doar o treabă de revizuire, de decizie, de rescriere și ordonare: Sfinxul, Femeia în fața oglinzii și o reeditare la Ape adînci, care nu mai era de găsit. Părea de-a dreptul un miracol că, în cîțiva ani, i se întîmplaseră toate astea.
Nu treceau mai mult de trei zile, în mod cu totul excepțional o săptămînă, fără să știe de E.L. Se mai rătăceau scrisorile, mai ales cînd era plecată în vilegiatură, dar el insista mereu și pînă la urmă semnele lui de afecțiune o găseau oriunde ar fi călătorit. Atașamentul lor creștea în timp și asta o simțeau amîndoi. Se țineau la curent cu tot ce lucrau, cu ce plănuiau. Dar cel mai mult o emoționa felul în care el făcea cîte un pas înapoi în fața ei și recunoștea că dintre ei doi ea era adevărata scriitoare. O vreme îl suspectase că îi spune toate astea din pasiune și luase cu jumătate de măsură laudele lui, apoi își zisese că nimeni nu poate fi într-atît de orbit cînd vine vorba de o treabă serioasă cum e scrisul. Așteptase să se mai potolească vîlvătaia, dar nu se schimbase nimic. Primise în continuare toată admirația și încrederea din partea lui, așa că prinsese curaj.
— Mă simt de parcă aș avea un înger păzitor aici, pe pămînt, cu chip și idei luminate. Ce am făcut să merit asta? îl întrebase ea, mai în glumă, mai în serios, după vreo trei ani de cînd se cunoscuseră.
Datorită familiarității instalate între ei, aveau întotdeauna ceva să-și spună, nu terminau niciodată de povestit.
— Amor intelectual, scumpă Hortense, de ăsta nu mai scapi niciodată, rîsese el, ca și cînd ar fi fost specialist în slăbiciunile oamenilor.
Puteţi cumpăra cartea de la:
Ana Maria Sandu a debutat în 2003 cu volumul Din amintirile unui Chelbasan (Editura Paralela 45), reeditat în 2013 la Editura Art. Cartea a fost tradusă în limba franceză în 2010 cu titlul L’écorchure. În 2006 a publicat la Editura Polirom, în colecţia „Ego. Proză”, romanul Fata din casa vagon, text care stă la baza spectacolului de teatru cu acelaşi nume, pus în scenă în 2019, iar în 2010 romanul Omoară-mă!. Acesta din urmă a fost tradus în limba italiană (Uccidimi!, Aìsara, 2012), iar în 2018 a apărut în limba maghiară, la Vince Kiadó Kft. În 2013 a publicat Aleargă, de asemenea dramatizat, în 2017 volumul de proză scurtă Pereţi subţiri şi în 2019 cartea de amintiri Mama îmi spune că am o viaţă frumoasă, toate trei la Editura Polirom. A mai publicat texte în antologiile Cartea cu bunici, Bookătăria de texte & imagini, Iubire 13, Prima dată, Nouvelles de Roumanie, Rumänien heute. A coordonat volumul Cu ochii-n 3,14, o antologie Dilema Veche, apărută în 2016 la Editura Humanitas. Trăieşte la Bucureşti. Este redactor la revista Dilema Veche.
Credit foto: Maria Balabas
scrie un comentariu