Prinși în tumultul vieții, uităm să ne mai bucurăm de prezența celuilalt, la fel cum uităm și de noi înșine, de dorințele noastre, de ceea ce ne face cu adevărat fericiți. Este și cazul protagonistei romanului, Blanca Perea, profesor universitar, copleșită de un eveniment intempestiv care-i zdruncină întreaga existență: soțul ei părăsește domiciliul conjugal pentru a-și reface viața alături de o altă femeie.

Situațiile disperate cer rezolvări pe măsură, iar deciziile luate la cald devin pentru Blanca soluții de la care, ulterior, e greu să mai abdice:

„Uneori viața cade la picioarele noastre cu greutatea și indiferența unei ghiulele de plumb.”

Mirajul oferit de o bursă de studiu în străinătate, pentru a se distanța cât de mult posibil de problemele din viața ei, pare să fie alegerea cea mai potrivită contextului.

Specializată în lingvistică aplicată și având o experiență profesională de invidiat, traversează oceanul fără a-și pune prea multe întrebări cu privire la bursa acordată de Universitatea din California, pentru a constata – odată ajunsă acolo – că aceasta rezidă în arhivarea legatului fostului director al departamentului de Limbi Moderne.

Scotocind prin terfeloagele defunctului profesor, protagonistei romanului i se oferă ocazia perfectă de a-și analiza viața: căsătoria făcută în pripă, venirea pe lume a fiilor ei, unul după celălalt, renunțarea la propria carieră pentru a-i da întâietate soțului; ani la rând singura ei ocupație fiind creșterea și educarea celor doi fii și asigurarea liniștii necesare pentru ca soțul să poată studia:

„Pe când soțul meu trăia izolat în bula sa juridică, străin de banalități casnice, precum plata chiriei și a gazului… eu făceam, la voia întâmplării, orice muncă plătită mi se ivea în cale.”

Și tocmai acum, când lucrurile păreau așezate pe un făgaș normal, soțul descoperă că universul său domestic e probabil prea plicticos și se reorientează, preferând altă femeie.

Indiscutabil că șocul separării nu trece odată cu distanțarea considerabilă din punct de vedere fizic, dar clivajul celor doi soți devine acum explicabil: nimeni nu pierde pe nimeni, pentru că nimeni nu posedă pe nimeni, căci „dragostea e nestatornică, stranie și arbitrară, lipsită de înțelegere și de rațiune”.

Protagonista romanului poate fi orice femeie aflată într-o situație dramatică, pusă în situația de a alege între comoditatea pe care o presupune un mariaj de ani buni sau ieșirea din zona de confort cu toate neajunsurile pe care aceasta le presupune. Iubirea nu e niciodată ceva programat, fericirea este efemeră, iar loviturile sorții pot distruge cu brutalitate „tot ceea ce ne imaginăm că e stabil și durabil în viață”.


Maria Dueñas, doctor în limba și literatura engleză, este profesor la Universitatea din Murcia. Romanul său de debut – Iubirile croitoresei, a atins cifra-record de vânzări de un milion de exemplare.

Sursa foto scriitoare: https://hayatseviyor.wordpress.com

Maria Dueñas, „Ce avem și ce uităm”, Editura Polirom; anul publicării: 2013; traducere de Ileana Scipione; nr. pagini: 456

Cartea este disponibilă pe libris.ro.

elefant.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here