cronici kooperativa poetică poezie recomandări

În pași de kamikaze prin câmpul InfrasonoR al Antoniei Ilie

scris de Andrei Zbîrnea

Uneori poezia se (re)compune din mici cilindracși, iar ei comunică la nivel InfrasonoR, pe niște canale inaccesibile abordărilor prea analitice. Textele Antoniei Ilie, unul dintre cele mai noi nume pe care Casa de Poezie Light of Ink de la Suceava ni le propune, atacă zonele dark și hard-core încă de la primele pagini ale plachetei. Și ele nu sunt puține deloc și nu te lasă să respiri fără un puls crescut.

Volumul apărut la editura bistrițeană Charmides ne propune un alter-ego al poetei, care pare să preia frâiele întregului discurs disruptiv. Acest monolog acut se transformă într-un excurs și încearcă să țină vina blocată sub niște învelișuri din ce în ce mai subțiri, care par să intre în procesul invariabil de dislocare. Cu toate acestea, InfrasonoR-ul e un combatant brav, care nu se teme de funcționarea socială cu zâmbet aplicat pe chipul anxios. Chiar dacă asta înseamnă să ascundă sub preș rănile supurante.

„sunt omulețul Lego/ știu să fiu chitară bass/ să am frecvențe potrivite” (Pleasepleaseplease, p. 20)

Furie, revoltă, InfrasonoR

E multă durere mocnită în paginile acestei cărți, durere care de multe ori scapă de sub control, în niște versuri care de multe ori ies în decor (cvasi-rimă aproape intenționată). Totuși, după un luft sau două, poezia Antoniei Ilie așază notația la un nivel care poate anunța o zonă de progres în poemele viitoare. Pare o arie exersată și care se dezvoltă organic în secțiunea Short smokeS cea mai închegată a volumului de debut.

„corp dezbrăcat/ în camera ta paloare/ cunoscută am/ în mână/ ceva tare ieri avea/ un sens azi n-are” (Smoke33)

Dacă ar fi să rezum experiența lecturii din InfrasonoR în doar câteva cuvinte, aș spune că furia și revolta își construiesc un cod de comunicare în limba rusă, care păstrează tempoul unui rap satanist. Alter-ego face legea aici, sugrumă și chiar anulează adesea felul plăpând de a fi al eului poetic. E teribil de clar că alter-poeta Antonia Ilie nu o menajează pe poeta Antonia Ilie. De aici se generează forță, însă apar și stângăcii vecine cu teribilismul. Și asta nu e neapărat un lucru rău.

„îți culeg cireșe din pom/ cad de pe scara din grădină/ ca altă vietate/ proastă” (Viața la etaj, p. 65)

Chiar dacă nu ai crede, bad ass-ul poetic InfrasonoR are și bucăți de puzzle, care dacă ar fi aduse împreună ar genera forme de romantism instragramabil

„lași toată greutatea/ pe piept apeși plămânii/ nu e problemă ce simt/ sunt personajul fictiv/ dacă te uiți pe tavan” (LingueE, p. 16)

sau forme primare de ironie. Mi-ar fi plăcut să văd mai multe de felul acesta, dar e timp destul pentru așa ceva.

„probabilitatea ca ochii mei să mai/ întâlnească ochii tăi este nulă/ c’est NOT fini” (c’est NOT fini, p. 28)

Din InfraSuceavA, într-o demonstrație de forță și curaj, care mai târziu ar putea fi înlocuite de o prudență și de un stil conturat, Antonia Ilie merge pe cartea liricii de tip kamizake, fără a folosi o vestă antiglonț. Vestea bună e că debutul și experimentul sunt tărâmuri fertile pentru așa ceva. Până la o proximă întâlnire în Kooperativa Poetică, hai să abordăm smucit poezia din acest volum foarte greu de găsit și procurat.

Pe zebră (p. 15)

nu mă vezi nu mă cauți

nici pe coridoare nici

pe camera polaroid

corpul meu nu vede

alt corp printre țipete

printre întinderi de oase

cioară moartă pe trecerea

de pietoni rămășițe întinse

pe albul zebrei 5 minute

mai repede nu reușesc

performanța nu sunt

o cioară să-mi ciopârțească

mașinile corpul perfect

sânge care urmează

mișcări sacadate curcubeie

lângă umerii tăi

Antonia Ilie, InfrasonoR, Editura Charmides, anul publicării: 2023, 72 de pagini

Dacă vrei să susţii site-ul, click sau scan (mulţumiri!):

despre autor

Andrei Zbîrnea

Născut în ’86 în Urziceni, dar adoptat în (stil mafiot la fel ca-n) `98 de Berceni. Jurnalist, copywriter, câteodată poet. Om bun la toate la Atelierul Mornin’ Poets. Speră ca într-o zi să poată scrie și proză (ziua aia e AICI). Coordonator al proiectului de recenzii Kooperativa Poetică.

Cea mai recentă carte publicată – nick cave@bergen (CDPL, 2021). A mai publicat Rock în Praga (Herg Benet, 2011), #kazim – contemporani cu primăvara araba (Herg Benet, 2014), Turneul Celor Cinci Națiuni (frACTalia, 2017) și Pink Pong (împreună cu Claus Ankersen, frACTalia, 2019 – volum trilingv).

A participat la FILIT 2019 & 2021 și la Poezia e la Bistrița 2021. A fost tradus în limbile cehă, daneză, maghiară, franceză și engleză.

În 2015 a obținut marele premiu al Festivalului Antares (Galați, Brăila, Sulina) pentru Poezie. În 2021 a obținut premiul al II-lea la Concursul Național de Poezie „Ion Chichere”, Reșița (Ediția a VI-a).

FAN al echipei Borussia Dortmund și al serialului The Office (versiunea din State). Este gazda podcastului BETURI Show, unde sportul actual este analizat pe îndelete.

adaugă un comentariu

scrie un comentariu