cronici kooperativa poetică poezie recomandări

Între lumi – despre „Execuții” de Aurel Pantea

Citind volumul „Execuții” de Aurel Pantea am rămas cu impresia că oscilez între două lumi poetice care destul de rar se întrepătrund în poezia contemporană, lumea reală, actuală, fizică, prin atingere și gest (Apoi m-am întors, după ce picături de sânge stropiseră granitul), iar apoi lumea spirituală, aici nemergând până la ființa supremă, ci oprindu-se mai mult la mijlocitorul dintre om și Dumnezeu, Isus Hristos (Nu lăsa, Doamne Isuse Hristoase, să se adune/ în viața mea atâta spaimă.). Un astfel de dialog, oarecum asemănător, dar direct cu Dumnezeu, mi-a adus aminte de Psalmii lui Radu Vancu.

De data aceasta însă ne aflăm în acel moment în care lumea reală pare să se apropie de un sfârșit sigur, iar noi stăm ca niște condamnați în fața unui pluton de execuție și unde nu ne mai poate pleca gândul decât la regrete (purtând păreri de rău și chemări abia născute), amintiri (dintr-un april,/ la amintirea ta) sau Dumnezeu (sunt doar tăcere vie/ …/vino Tu, Doamne). Sfârșitul, trecerea spre altă lume, este jucat/dejucat de poet prin indicarea concretă a ceea ce se termină prin aceste execuții, transmiterea clară a faptului că ceea ce poate fi executat este chiar poezia, dragostea, viața sau lumea. Întregul volum plutește la limita dintre aceste două dimensiuni în care Dumnezeu se transformă într-un „cerșetor într-o mare muțenie”, iar omul, lângă „tăcerile” care îl caracterizează pe Dumnezeu în această lume, plânge și încearcă să se regăsească. Tangibilul cu intangibilul se împreunează în acest volum, iar această împreunare am regăsit-o ca pe o descoperire târzie a autorului optzecist, exact cum spune și Gheorghe Grigurcu pe coperta patru a cărții: „Aurel Pantea ilustrează un fenomen generic al modernității târzii, deprecierea realului, ducând la o derută a irealului”. Aici se află de fapt execuția întregului volum, în modernismul realului, tangibilului care îl caută pe Dumnezeu, pe cel care nu are trup, nu se vede, tace.

Discursul acesta poetic al lui Aurel Pantea nu este unul folosit numai în acest volum, fiind notat și în studiul lui Savu Popa intitulat „O hermeneutică a incertitudinii – Incursiuni în poezia lui Aurel Pantea și Ion Mureșan” și care îl găsește pe poet ieșit din „propriile experiențe thanatomorfice și pierderea sa într-un univers lumesc, marcat de aspectul său limitat, de latura sa deșertică, epuizată de orice dinamică a vieții”. Diferența este faptul că poetul, în acest volum, se oprește și încearcă să simtă, vadă, amintească, înțeleagă lumea reală și ireală din jurul lui și cumva (lumile) să se condamne reciproc, rămânând fiecare al nimănui (acum, viața mea e străinul/ ce bate în poarta vieții tale,/ ființa fără patrie,/ exilatul).

M-a bucurat acest volum al răspunsurilor nedate, al jonglării între divin şi păcat, nemurire și murire, regret și amintire. Până la urmă nu răspunsuri trebuie să găsim în „Execuții”, ci realul acela care răzbate până la divin în această modernitate atât de tangibilă încât un condamnat cu ochii legați ar considera execuția ca pe o normalitate.

Seara asta are ceva împotriva ta,

Te mângâie insidioasă,

Îți atinge coapsele, iar tu dispari,

foarte ușor vine peste tine un timp, când nu te iubeam,

cu el vine seara asta,

pe el îl aduce peste viața ta de acum,

încât fac eforturi să mi te amintesc,

cazi, și o arătare iese

din viața ta de până atunci,

i se face o lumină mare,

ce te îmbrățișează până uiți cine ai fost,

și simți în trup o singurătate

din care s-au retras toate privirile,

iar când te ridici, se înalță

lângă viața ta

un vuiet de vieți netrăite,

precum însuși timpul ar fi rămas orfan,

și toate încep să se îndepărteze

în seri fără sfârșit și fără soluție

Aurel Pantea, „Execuții”, Editura Cartea Românească, anul publicării: 2020, nr. pagini: 90


Fotografie reprezentativă: Mushegh Hakobyan / Unsplash

despre autor

Constantin Buduleci

Constantin Buduleci (n. 1979, Cisnădie) a debutat în poezie cu volumul „Clinchet”, ed. Etnous, 2013, Brașov și în proză cu romanul „Recuperarea”, ed. Hoffman, Caracal, 2015. Doi ani mai târziu a urmat romanul „Tunelul din Heltau” la aceeași editură. În 2022 a apărut la editura Tracus Arte volumul de poezie „Orașul covoarelor”. A publicat proză în revista Iocan și versuri în revistele Oglinda literară, Revista de povestiri, Viața medicală și OPT motive (platformă online). În 2016 a luat Premiul I pentru proză acordat de revista Dor de Dor (Călărași). A participat în 2019 la cursul de scriere creativă ținut de Florin Iaru și inițiat de Casa de cultură din Cisnădie și în perioada 2020-2022 la Atelierele Mornin’ poets coordonate de Simina Diaconu și Andrei Zbîrnea. Scrie cronică literară în revista Planeta Babel. De profesie este economist.

scrie un comentariu