Cum stătea în fotoliul său din partea dreaptă a scenei din Casa FILIT, puțin în penumbră, oarecum distant și rece față de agitația prezentatorului, scriitorul originar din Somalia, Nuruddin Farah, semăna cu actorul Morgan Freeman jucându-l pe Dumnezeu. Și cam așa trebuie să le fi părut celorlalți doi scriitori de pe scenă, Ioan T. Morar și Dana Grigorcea, când a răspuns unei întrebări cu o altă întrebare.
„Când devine o carte literatură? Această carte, care este scrisă, publicată, recenzată, pusă în circulație, vândută și așa mai departe… Înainte să ne întrebăm dacă literatura este utilă pentru comunitate, poate ar trebui să ne punem de acord asupra momentului în care o carte scrisă, editată, publicată, circulată, vândută, devine literatură. (…) Am fi cam îndrăzneți să luăm o carte scrisă de Nuruddin Farah și să spunem că asta este literatură, înainte să se fi maturizat cartea respectivă. Ca și în cazul vinului: un vin bun este cel care s-a maturat. Este o carte, dar nu este încă literatură.”
Ca un profesor în fața unor elevi ușor nătângi, Nuruddin Farah a oferit și un element ajutător, fără ca problema pusă de el să-și obțină și rezolvarea: când devine un frigider abia cumpărat un frigider funcțional? Fix ca la școală, s-a auzit un „Când îi dăm curent”.
Rămâne să lămurim ce înseamnă curentul pentru o carte. Pentru domnul Farah, un scriitor fabulos, sosit după cum chiar Domnia Sa a spus, din jungla africană, din mijlocul unor ignoranți – a se vedea că inteligența înseamnă și autoironie, pe lângă umorul de care amintea tot la FILIT Jonathan Coe – o carte nu e decât o aparență, un fel de pastilă, care nu e decât o pastilă până când o înghiți.
A se citi „Ascuns la vedere”, cel mai recent titlu semnat de Nuruddin Farah și publicat la noi de Editura Polirom (2015). Farah s-a născut în Somalia, în 1945. Este romancier, dramaturg și autor de eseuri polemice. Ultrapremiat, în prezent este profesor invitat la Bard College.
scrie un comentariu