Primul titlu publicat poate conta foarte mult pentru o eventuală carieră de scriitor. De aceea, am considerat oportună o anchetă cu voci importante ale lumii scriitoriceşti din România.
Ionuț Cheran s-a născut la 15 mai 1986 la Sibiu. A publicat două cărți de povestiri fantastice sub pseudonimul Celestin Cheran. Este creatorul proiectului online Povești în șase cuvinte. A publicat proză scurtă în majoritatea revistelor din țară. În 2006 a fost desemnat câştigător al Concursului Naţional Studențesc de Creație Literară „Pavel Dan”, Ed. Marineasa, Timișoara. Este prezent cu o poveste în antologia „Ficţiuni reale”, Ed. Humanitas, 2013, un proiect colectiv iniţiat de Florin Piersic Jr. În 2014 a câștigat concursul de debut organizat de Ed. Herg Benet. În 2015 i-a apărut cartea de povestiri „Memoriile Domnului Roșu”, iar în 2016 cea de-a doua carte de povestiri, „Pădurea lui Joaquin Phoenix”, nominalizată în 2017 la Premiile COLIN. În 2022 publică microromanul cu ilustrații originale „Exerciții de haos” la Ed. Casa de pariuri literare.
- Am ajuns să public ca urmare a câștigării concursului de debut organizat de Editura Herg Benet cu un an înainte.
- Nu cred că activitatea de promovare ar trebui să țină de autor, chiar deloc;
- E mai important să scrii decât să publici.
Când aţi debutat în volum şi cât de mult aţi aşteptat acest moment? A fost un debut „pe speze proprii” sau unul care s-a petrecut la capătul unei selecţii de manuscrise de către o editură?
Am debutat în 2015 cu volumul de proză scurtă „Memoriile Domnului Roșu”. Cel mai probabil că îmi dorisem asta destul de tare. În anul acela împlineam 29 de ani și, fiind propulsat de egoul rătăcit al tinereții, așteptarea avea un spațiu mental mai îngust. Exista o anumită presiune interioară închipuită care, din fericire, s-a disipat între timp. Am ajuns să public ca urmare a câștigării concursului de debut organizat de Editura Herg Benet cu un an înainte.
Cumpărând o cafea virtuală, ajutaţi proiectul citestema.ro să continue:
V-aţi sfătuit cu cineva înainte de a trimite manuscrisul spre publicare? Vi l-au citit prietenii sau poate un sfătuitor/îndrumător sau poate colegii de la vreun curs de scriere creativă?
Nu m-am sfătuit cu nimeni și nici nu țin minte să mi-l fi citit cineva integral înainte sau să-l fi trimis vreunui prieten. Nu am avut parte de un îndrumător și nu l-am citit la niciun astfel de curs, deși ar fi fost cu siguranță util.
V-a influenţat debutul modul în care aţi privit ulterior lumea literară din România? Poate v-aţi făcut prieteni printre scriitori sau poate că, dimpotrivă, aţi remarcat mai uşor reacţii nepotrivite…
Ajungi să înțelegi destul de repede că literatura la noi nu prea contează. Cititul nu e printre hobby-urile noastre preferate, iar cărțile sunt mai degrabă considerate un lux.
Încă nu am avut ocazia să-mi fac prieteni printre scriitori, doar ce am mai discutat câte una, alta prin mediul digital, întâlnirile față în față fiind cam rare, dar îi apreciez pe mulți dintre ei. Am asistat la niște scandaluri literare pe Facebook, dar atât. Uneori mi se par amuzante dezbaterile din tastatură dintre scriitori care se transformă în altercații. Cât de inofensive și complet irelevante sunt acestea pentru ceilalți!
În rest, pe fiecare îl privește modul în care reacționează, motivele din care o face, dar ar trebui să poată să-și asume responsabilitatea pentru asta.
Aţi fost mulţumit/ă de felul în care a fost primit debutul de către cei care scriu despre cărţi în revistele tipărite sau online?
Nu prea.
Comparativ cu debuturile în poezie cele în proză nu prea sunt luate în seamă.
Sunt în special ignorate cărțile de proză scurtă, dar în ultimul timp au apărut în revistele online tot mai multe povestiri, sunt publicate tot mai multe cărți de proză scurtă, și a început astfel să fie luată în serios, ceea ce e foarte bine.
Cum v-aţi promovat debutul? Sau cât credeţi că ţine de autor din ceea ce înseamnă promovarea unei cărţi? Este munca de promovare o datorie a editurii sau se poate implica şi scriitorul în vreun fel în acest proces?
Am trimis atunci cărți pe la bloggeri, ceea ce mai fac și acum, însă nu cred că activitatea de promovare ar trebui să țină de autor, chiar deloc, pentru că atunci când termini de scris o carte simți nevoia să te detașezi de ea ca să poți să-ți recapeți ordinea obișnuită a vieții interioare, poate să-ți mai îngădui după un timp să te orientezi spre o altă lume imaginară, sau chiar să te provoci să nu mai scrii nimic niciodată.
Promovarea ar trebui să fie întreprinsă în mare parte de editură, dar se poate implica dacă mai are chef și energie și autorul, dar nu ar trebui să o facă pentru că se simte obligat. Ceea ce ar trebui acesta să facă este să participe la lansările sale de carte.
Ce sfat aveţi pentru cei care ar vrea să publice, dar nu ştiu când şi cum?
Să nu se grăbească, să-și trimită mai întâi scrierile pe la diverse reviste literare, să meargă pe la festivaluri de literatură, să participe la cursuri de scriere creativă, neapărat să citească mult, la un moment dat să recitească, să rescrie, să experimenteze, să arunce la gunoi, să nu creadă că asta o să le schimbe cu adevărat viața și, mai ales, să înțeleagă că e mai important să scrii decât să publici.
scrie un comentariu