Primul titlu publicat poate conta foarte mult pentru o eventuală carieră de scriitor. De aceea, am considerat oportună o anchetă cu voci importante ale lumii scriitoriceşti din România.
Iulian Ciocan (6 aprilie 1968, Chișinău) este prozator, publicist și critic literar. Romane publicate: Înainte să moară Brejnev (Editura Polirom, 2007; ediție cehă la Dybbuk, 2009; ediție engleză la Dalkey Archive Press, 2020; ediție sîrbă la Sluzbeni Glasnik, 2021; ediție italiană la Bottega Errante, 2022); Tărîmul lui Sașa Kozak (Editura Tracus Arte, 2011; ediție slovacă la Kalligram, 2015; ediție franceză la Belleville, 2017, Premiul Coup du Cœur la Salon du Livre des Balkans); Iar dimineața vor veni rușii (Editura Polirom, 2015; ediție cehă la Dybbuk, 2021, ediție franceză la Tropismes, 2023), Dama de cupă (Editura Polirom, 2018; ediție franceză la Belleville, 2019; nominalizare la Premiul European Jean Monnet, 2020; ediție bulgară la Foundation for Bulgarian Literature, 2019; ediție cehă la Dybbuk, 2020; ediție olandeză la Pegasus, 2020), Clovnul (Editura Polirom, 2021, ediție cehă la Dybbuk, 2023). Invitat la New York, la Festivalul PEN World Voices (2011), la Noaptea Literaturii, Amsterdam (2016), și la Festivalul Internațional de Literatură Vicino Lontano din Italia (2023).
- Manuscrisul meu a fost declarat învingător de către un juriu compus din literați chipurile faimoși;
- L-am rugat pe profesorul meu Gheorghe Crăciun să-l citească;
- Promovarea se făcea mai greu. Le-am dat volumul unor critici și cam atât.
Când aţi debutat în volum şi cât de mult aţi aşteptat acest moment? A fost un debut „pe speze proprii” sau unul care s-a petrecut la capătul unei selecţii de manuscrise de către o editură?
Am debutat cu un volum de critică literară – Metamorfoze narative – în îndepărtatul an 1996. Aveam 28 de ani și eram proaspăt absolvent al Facultății de Filologie din Brașov. Exista un concurs anual atunci, organizat de Fundația Soros Moldova, și manuscrisul meu a fost declarat învingător de către un juriu compus din literați chipurile faimoși.
V-aţi sfătuit cu cineva înainte de a trimite manuscrisul spre publicare? Vi l-au citit prietenii sau poate un sfătuitor/îndrumător sau poate colegii de la vreun curs de scriere creativă?
L-am rugat pe profesorul meu Gheorghe Crăciun să-l citească. El mi-a scris și o prefață generoasă, dar, înainte să mi-o dea, m-a sfătuit să nu mă grăbesc, să recitesc manuscrisul. Eram însă tânăr și dornic de glorie. Ulterior am înțeles că profesorul meu avusese dreptate. Erau niște ambiguități și imprecizii pe care nu le-am omis.
Dacă îţi place ancheta citestema.ro:
V-a influenţat debutul modul în care aţi privit ulterior lumea literară din România? Poate v-aţi făcut prieteni printre scriitori sau poate că, dimpotrivă, aţi remarcat mai uşor reacţii nepotrivite…
Curios mi se pare acum faptul că niște colegi de breaslă mai experimentați mă lăudau și totodată se făceau că nu văd impreciziile sus-pomenite.
Aţi fost mulţumit de felul în care a fost primit debutul de către cei care scriu despre cărţi în revistele tipărite sau online?
În linii mari am fost mulțumit. Dar peste o vreme, când mi-am dat seama că volumul are niște lacune, m-am bucurat că anumite reviste nu m-au băgat în seamă.
Cum v-aţi promovat debutul? Sau cât credeţi că ţine de autor din ceea ce înseamnă promovarea unei cărţi? Este munca de promovare o datorie a editurii sau se poate implica şi scriitorul în vreun fel în acest proces?
Atunci nu existau Facebook și Instagram. Promovarea se făcea mai greu. Le-am dat volumul unor critici și cam atât. Cred că promovarea cea mai bună e cea în care se implică atât editura, cât și autorul.
Ce sfat aveţi pentru cei care ar vrea să publice, dar nu ştiu când şi cum?
Am un singur sfat. Să nu se grăbească și să nu publice la edituri extrem de obscure.
scrie un comentariu