Diploma de excelență în literatura engleză acordată scriitoarei Nicole Krauss de către Stanford University a fost doar unul dintre evenimentele importante care au marcat începutul unui parcurs care a cules, de atunci și până în prezent, nenumărați lauri.
Nicole Krauss nu-și poartă cititorii pe cărări străbătute de alții înaintea sa. Proza sa este întotdeauna un drum spre necunoscut, o aventură în care paginile și personajele sunt complexe, schimbătoare, profunde. În volumul de proză scurtă Să fii bărbat (Humanitas Fiction, 2022) trecutul joacă un rol important, aruncând constant asupra prezentului umbrele sale, punând adesea în opoziție, în lumina scriiturii lui Krauss, tradițiile evreiești şi modernitatea. Nici aici personajele nu pot fi citite ca-n palmă, ci cuceresc tocmai printr-o ambiguitate voită, prin acțiuni care lasă loc mai multor interpretări, prin întâmplări care, în lumina brută a zilei, arată straturile vieților întrepătrunse, imposibilitatea de a fi liber pe de-a-ntregul și, totodată, dorința de a trăi departe de constrângeri, tradiții, norme.
Povestirile au fost scrise de-a lungul a două decenii, însă au în ele ceva aparte, comun, o adâncime care descrie proza lui Nicole Krauss mai bine ca orice altceva. Aici totul are aerul unei iminente destrămări, unei imponderabilități inevitabile. Relațiile sunt alterate de filtre, de abilitatea oamenilor de a-și schimba propria viață reinventându-se sau, dimpotrivă, ținând cu dinții de obiceiuri vechi, de o lume imobilă.
Multe dintre povestiri au un final deschis, aproape misterios, ambiguu, lăsat imaginației care nu poate contura decât o urmare în același ton al textului. Un străin în cadrul unei uși, un corp rămas acolo, martor al modului în care facem sau nu față provocărilor: „așa ne ducem noi viața, trecând cu indiferență peste asemenea lucruri până când nu mai sunt o povară, și e posibil să uităm cu totul de ele”. Nefirescul aici devine firesc sub siguranța de care se folosește Nicole Krauss în scris. Aici, puterile „izvorâte din nevoie” vor fi întotdeauna construite peste un gol, un hău care va ieși uneori la suprafață din spatele rândurilor.
Un personaj ca Romi e un exemplu concret al modului în care viața însăși învăluie fiecare pion al său în destine unice:
„Era actriță, dar nu interpretă, diferența constând în aceea că ea credea că nimic nu e real, că totul e un fel de joc, dar credința ei era sinceră, profundă și adevărată, iar capacitatea ei de a se bucura de viață era enormă. Cu alte cuvinte, nu trăia ca să convingă pe nimeni de nimic. Lucrurile incredibile din viața ei se întâmplau pentru că era deschisă către ele și le căuta, pentru că încerca mereu câte ceva fără să se investească prea mult în atingerea rezultatului, ci punând preț doar pe sentimentele pe care i le trezea acea experiență și pe propria capacitate de a face față cu brio situației.”
Fragmentate sau nu, inspirate din propria viață din ultimii douăzeci de ani sau nu, aceste personaje vorbesc despre o lume concretă, prezentă, cu toate învelișurile sale care uneori nu se văd, dar pe care autoarea le surprinde, reamintindu-ne că ele există, ne formează și deformează.
Dilemele morale sunt prezente, actuale, Krauss nu se sfiește să le includă, să le ofere un glas așa cum face în povestirea „În grădină”:
„Sunt unii oameni care au comis crime monstruoase. Și mai sunt și unii care le-au încuviințat. Ceea ce nu am știut eu niciodată a fost asta: ce înseamnă să-i aprobi pe cei care le-au încuviințat? Uneori, când stăteam acolo, trecea o bună bucată de timp, atât de mult, încât fasciculele colorate de lumină solară care pătrundeau prin vitralii se deplasau, proiectându-se pe un alt perete. Ce înseamnă nu doar să te supui, nu doar atât, ci, în felul tău, să afirmi că ești de acord?”
Este, în același timp, dorința unora dintre personaje de a nu se supune, de a găsi un mod de a trăi dincolo de ceea ce i-a conturat până atunci sau într-un echilibru care să se elibereze de cutume impuse.
Joaca serioasă a lui Nicole Krauss își plimbă cititorii într-un univers neobișnuit, mult mai complex și profund față de cotidian. Meticulozitatea portretelor, a gesturilor și acțiunilor reprezintă o trăsătură dominantă, fără a avea ceva obositor, reușind doar să surprindă aspecte pe care alte proze nu le includ.
Imaginați-vă un castel de nisip în care decorul din scoici și alge se află în interior, în labirinturi ascunse privirii, dar pe care începem să le descoperim din momentul în care alegem să urmăm, cu încredere, un drum pe care nu am mai mers niciodată. Volumul lui Nicole Krauss este o astfel de călătorie universală și fascinantă.
Nicole Krauss, „Să fii bărbat”, Editura Humanitas Fiction, anul publicării: 2022, nr. pagini: 256, traducere: Mihaela Dumitrescu
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Joshua Sukoff / Unsplash
scrie un comentariu