La aproximativ nouă ani de la „Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri” (Humanitas, 2012), Radu Paraschivescu le oferă cititorilor săi un roman nou. „Acul de aur şi ochii Glorianei” are cadru istoric, la fel ca, de pildă, „Fluturele negru” (Humanitas, 2010) – cu care împărtăşeşte o încadrare temporală asemănătoare – şi se prezintă ca un roman de aventuri potrivit pentru toate vârstele şi pentru toate categoriile de cititori.
Cititorul ceva mai tânăr s-ar putea ruşina la scenele mai doldora de sexualitate, deşi mai degrabă nu cred. Dimpotrivă, aceste scene s-ar putea să reprezinte (şi pentru cititorul tânăr) nişte elemente de culoare într-o carte care-şi propune, printre altele, să arate cum se făcea politică religioasă şi de mase pe vremea reginei Elisabeta I – supranumită Gloriana – şi a papei Clement. Două mari oraşe, Londra şi Roma, sunt expuse prin intermediul a doi fraţi, Durante şi Cesare Scacchi, foşti măcelari, transformaţi peste noapte în oftalmologi din cauza/datorită unei reconversii impuse în urma unui conciliu prin care preoţii nu mai puteau practica medicina.
Suntem la sfârşitul secolului XVI, când Roma nu mirosea „doar a mâncare, a căcat şi-a curve”, ci „la fel de mult a otravă şi-a trădare”. Un oraş în care se supravieţuia trădând, îmbârligând, minţind şi în care fiecare era în slujba cuiva. Cam la fel arăta şi Londra, unde urâţenia reginei („Cum să mângâi sau să săruţi un asemenea cap? Semăna cu un ciulin peste măsură de mare şi păstos ca aluatul, în care o mână glumeaţă înfipsese două degete ca să arate unde trebuiau să fie ochii”) era mascată doar de norii cvasipermanenţi, dar măcar la curtea reginei apăruse un lucru fascinant: spectacolul de teatru.
Durante Scacchi devine medicul papei, iar numele său ajunge atât de cunoscut încât emisari ai reginei Angliei vor să-l preia, pentru a vindeca problemele de vedere ale Glorianei. Numai că Gloriana era fiica lui Henric al VIII-lea, care scosese biserica Angliei de sub controlul Vaticanului, astfel că papa Clement nu avea cum să fie de acord cu un act de prietenie faţă de Elisabeta I. Aşa că Durante îl propune pe fratele său, Cesare, despre care spune că este chiar mai talentat decât el.
În acest fel, uimitor, dar adevărat pentru universul literar de aici, în numai câteva luni de la reconversia profesională, Durante este faimosul medic al papei, iar Cesare, chirurgul oftalmolog în care-şi pune speranţa regina Angliei. Firul de care se ţine povestea este subţire, însă fiind vorba despre ficţiune, el poate purta orice greutate. Chiar şi pe cea a neconcordaneţelor istorice, Radu Paraschivescu părând a nu-şi fi propus să respecte chiar orice adevăr istoric, pentru a-l înlănţui de evenimentele prin care trec personajele sale. Altfel, acţiunea se susţine şi are suspansul său, pe măsură ce fraţii Scacchi se lovesc de realităţile de la curtea Angliei, respectiv de la Vatican.
Jocuri de putere, imoralităţi şi obscenităţi îşi fac locul într-o proză lejeră, care poartă amprenta unor lecturi de genul Alexandre Dumas, imaginaţia şi spiritul jucăuş ale lui Radu Paraschivescu conturând un roman în care contează mai mult lumile şi mai puţin personajele în care se mişcă ele.
„Nici un om pe lumea asta nu e doar bun sau doar rău, Ottavio. Nici dumneata, nici eu, nici altcineva. Fără pată sunt doar sfinţii. Găseşti un sâmbure de ticăloşie chiar şi în omul pe care-l crezi cel mai curat. După cum găseşti un strop de frumuseţe dosit până şi-n sufletele hâde.”
Oameni buni, oameni răi, iată chestiuni care par să nu existe pe deplin, deşi Durante şi Cesare, aşa cum sunt creionaţi aici, par mai degrabă buni, după cum alte personaje, mai puţin importante, par mai degrabă rele. Durante şi Cesare sunt fără greşeală şi extraordinar de pricepuţi, după cum şi moralitatea lor nu are cusur. Aici poate ar fi fost interesant să şlefuiască mai atent Radu Paraschivescu, un scriitor de altfel extrem de dibaci în tot ce înseamnă atmosferă şi dinamica frazelor.
Sunt multe detalii legate de începuturile teatrului modern, de felul în care se jucau în epocă piesele lui Shakespeare şi nu numai, dar şi de modul în care se judeca o decapitare sau o execuţie a vreunui ticălos. „Acul de aur şi ochii Glorianei” este o lectură agreabilă, de vacanţă, care poate funcţiona foarte bine ca introducere într-un alt orizont spaţial şi temporal: sfârşitul secolului XVI în Anglia şi la Roma. Un roman cinstit, decorticat de complexitatea şi preţiozitatea celor care se vor importante.
Radu Paraschivescu, „Acul de aur şi ochii Glorianei”, Editura Humanitas, anul publicării: 2021, nr. pagini: 312
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă de Ramses Sudiang pe Unsplash
scrie un comentariu