extra la prima lectură recomandări

La prima lectură: fragment dintr-un roman în lucru de Laura Ilinca

scris de Laura Ilinca

Laura Ilinca a debutat în 2022 cu romanul „Hai să ne rujăm împreună!” (Editura Hermann), cu care a obţinut un premiu special al diasporei la Festivalul Vrancea Literară (2022) şi un premiu trei la Concursul Cartea anului 2022 organizat de către societatea Apollon. Din august 2022, deţine blogul viatabatecartea.ro unde scrie poezie, proză, eseu şi recenzii literare. A participat, după publicare, la atelierul de roman organizat de Revista de Povestiri, antrenor: Simona Antonescu. A publicat în antologii şi reviste naţionale şi internaţionale (Itaca, Boema, Mărturii maramureşene, Ficţiunea OPTm etc.) fragmente de roman, eseu şi şi proză scurtă. A participat la numeroase concursuri. Locuieşte in Franţa, dar va scrie mereu în limba română. Lucrează la al doilea roman.


FRAGMENT

Aprilie venise cu pomi înfloriți, mirosul lui proaspăt, verde, o speranță în rutina care ar fi trebuit să restabilească ordinea. Lumea căuta să se regăsească printre cioburile în care locuitorii planetei se treziseră aruncați de câteva săptămâni fără a fi fost preveniți și fără a fi aflat cât va mai dura caruselul haotic de emoții care-i acaparase pe toți. Iată cum, încă o dată în valurile istoriei omenirii, boala și pericolul morții uniformizau tânăr și bătrân, bogat și sărac, puternic sau slab. Coșmarul noului virus continua să anihileze orice gând pozitiv și orice zâmbet de pe chipurile oamenilor nevoiți să se descurce cu o altă viață. A lor, cea normală, pe care o cunoșteau și pe care o stăpâneau, dispăruse undeva departe, ca într-o altă galaxie.

Doctorul Iovan obișnuia să citească ziarul în fiecare dimineață, pe balcon, înainte să-și înceapă ziua. Ritualul acesta, al lecturii alături de cafeaua zilnică, îi dădea iluzia stăpânirii lucrurilor și energia de a se apuca de ce avea de făcut. De multe ori, Adina i se alătura, atunci când programul îi permitea, mai ales în ultimii ani, de când se pensionase. Era momentul lor de tihnă în care discutau ce nu reușiseră încă să lămurească sau făceau planuri care priveau familia. Uneori pur și simplu se consultau, alteori doar își comunicau păreri sau concluzii, dar amândoi țineau la rutina aceasta care-i unea și-i liniștea. Aveau nevoie de liniște mai ales acum, în furtuna de evenimente din ultimul an: cancerul Luanei, revolta lui Vladimir și mutarea lui în casa bunicilor, nevoia lui Dima de a-l ajuta pe el și pe soția lui în creșterea celor două fetițe, Alma și Blanca, apărute la un an una după cealaltă, la scurt timp după nuntă.

Un dangăt puternic de clopot venind de la biserica din apropiere îi stârni lui Darius Iovan un val rece de emoții. El însuși fusese martorul unor decese în ultimele săptămâni, în fața cărora simțise că va muri și el încet-încet. Imaginea cadaverică, lividă a chipurilor celor care se agățaseră cu ultima licărire din ochi de ajutorul medicilor, i se lăfăia pe retină clară, semeață, de neclintit.

Așezat la măsuța din sticlă, rotundă, de pe balcon, îmbrăcat în veșnicul costum negru, de „ieșit afară” cum îi spusese Luana de când era mică, sorbea cafeaua, cu înghițituri mici și rare. Stătea așezat picior peste picior, jumătate întors către termopanul ferestrei, luând în plin lumina alburie a dimineții. Îi plăcea să plimbe lichidul prin gură înainte să-l înghită, căldura și textura fluidă a cafelei îl ajutau să se pregătească fie pentru o zi grea, fie pentru știrile ce urmau citite. În ultima vreme erau din ce în ce mai rele, iar mângâierea cafelei prin interior îi netezea asprimea emoțiilor și-i ajusta gândurile negre.

În perioada 26 februarie – 5 aprilie 2020 au fost confirmate 4.051 cazuri de infecție cu coronavirus Covid 19, din care 181 decese.

Primul caz de infecție confirmat a fost înregistrat în data de 26 februarie 2020, iar în următoarele două săptămâni s-a menținut caracterul sporadic al bolii, fiind confirmate câte 1-2 cazuri zilnic. Din 10 martie numărul zilnic de cazuri confirmate urmează un trend ascendent, cu o medie de 55 de cazuri/zi în săptămâna 16-22 martie, 200 cazuri/zi în săptămâna 23-29 martie, ajungând la o medie de 300 cazuri/zi în ultima săptămână.

Distribuția cazurilor pe grupe de vârstă și sex

În totalul cazurilor raportate se observă o ușoară predominantă a genului feminin (56% din total cazuri, raport M/F este de 0.77).

· Cazurile confirmate sunt concentrate la vârstele adulte, 78% din cazuri fiind înregistrate la persoane cu vârste cuprinse între 30-69 ani.

·  Au fost înregistrate 127 cazuri la grupa de vârstă peste 80 de ani.

Se opri după ultima frază si ridică la gură cana de cafea. Constată că era goală. Rămase câteva secunde cu ochii atârnați molatic de toarta maronie, rigidă, fără viață, a cănii de porțelan. Clopotul abia tăcuse, iar cerul se acoperise brusc de o pâclă de nori vineții. Luă ziarul cu un gest atent, bine cunoscut și studiat, îl parcurse cu ochii până la ultima pagină, înregistrând în gol litere, rânduri, cadre de fotografii. Nimic concret, nu se mai putea concentra, avea doar o senzație de uscăciune a gurii și o apăsare în piept, ca un bolovan. Se opri cu privirea în colțul ușii balconului, pe care rămase fixat în timp ce împăturea ziarul. Se ridică, își aranjă din reflex haina și se căută pe scame pe pantaloni. Dădu să intre în sufragerie, dar se ciocni de soția lui care tocmai venea pe balcon.

– Bună dimineața! Ai fost cam matinal azi, dragul meu!

– Da, Adina, de câteva zile nu pot dormi bine și mă trezesc devreme. Eu ies, vezi că nu mai e cafea, scuze!

Femeia rămase în picioare privindu-l direct, din halatul de finet albastru pe care-l purta peste pijama.

– Ce-i cu tine, Darius?  E duminică azi și nu e încă ora 9. Unde te duci?

Doctorul simțea bolovanul de pe piept tot mai mare și mai fierbinte. Parcă nu mai trăia propria viață, ci pe a altuia. Ceva nedefinit îl neliniștea ca o presimțire sau ca o răzbunare. Voia să facă ceva care să-l ajute să înțeleagă ce-l frământa, dar capul parcă i se desprinsese de trup și se răsucea prin aer, căutându-și locul. O rostogolire pe care o simțea visceral, în tot corpul, ca pe o tornadă pornită în măruntaiele lui.

Se răsuci și prinse clanța ușii. Ieși cu spatele spre Adina, aruncându-i pe un ton ferm:

– Sunt doctor, femeie! Nu pot sta în casă! Afară mor oameni!


Fotografie reprezentativă: Mulyadi / Unsplash

despre autor

Laura Ilinca

Laura Ilinca a debutat în 2022 cu romanul „Hai să ne rujăm împreună!” (Editura Hermann), cu care a obţinut un premiu special al diasporei la Festivalul Vrancea Literară (2022) şi un premiu trei la Concursul Cartea anului 2022 organizat de către societatea Apollon. Din august 2022, deţine blogul viatabatecartea.ro unde scrie poezie, proză, eseu şi recenzii literare. A participat, după publicare, la atelierul de roman organizat de Revista de Povestiri, antrenor: Simona Antonescu. A publicat în antologii şi reviste naţionale şi internaţionale (Itaca, Boema, Mărturii maramureşene, Ficţiunea OPTm etc.) fragmente de roman, eseu şi şi proză scurtă. A participat la numeroase concursuri. Locuieşte in Franţa, dar va scrie mereu în limba română. Lucrează la al doilea roman.

scrie un comentariu