Andreea-Denisa Ciobanu are 19 ani și este studentă la Facultatea de Sociologie și Asistență socială a Universității din București. A publicat poeme în revistele Golan, Euphorion, Vatra, Versus Magazine, platformele literare Literomania, Poezia de Duminică și Poetic Stand. A contribuit și la volumul Tinerii poeți – FEMEIA, participând și la concursurile Un condei triumphător, unde a obținut premiul 3, secțiunea poezie, şi Concursul de Creație Mental Health for Romania, unde a obținut mențiune şi premiul pentru popularitate.
*
nu mă atinge! risc ardere siguranță emoțională
cost nouăsprezece ani de răbdare – iubire necondiționată
unde sunt protejată în hârtie
genealogică de mândrie, iar la colțuri sunt lipită
cu ambiția femeilor din neamul meu
care n-au fost bibelouri comparativ cu orgoliul tău masculin.
nu mă desface! risc explozie cu lacrimi iuți
sunt așezată pe ultimul raion de tinere scriitoare amatoare
care n-au fost cumpărate de pe paisprezece februarie
deși tata a plătit taxele pentru vizionare și fotografii,
conținutul emoțiilor mele a îngreunat previzionarea
interesaților de artă contemporană care și-au pierdut controlul
cu achiziționarea tinerelor de la litere & filozofie.
nu mă depozita! risc de inimă rea că n-am fost
destul de bună
expoziția se va încheia în curând, eu primesc
doar o hârtie lipită aiurea pe sânul stâng,
în care misoginia și-a scuipat oful pentru ceva neînțeles.
am fost atinsă desfăcută depozitată
cu o violență dulce în numele poeziei
plâng singură în cutie.
*
mâine nu o să fiu fericită,
nu o să mai vomit sau consum alcool ieftin
mâine o să arunc margarina din frigider
și o să fac curățenie în dulapul cu medicamente,
nu o să amân să citesc din nou cărți
care mă distrug emoțional și vor intra în mine
pentru următoarele 90 de zile,
voi șterge geamul din cameră și voi aplica
cremă pe tatuajul nou-născut
îmi voi spune de pe acum,
mâine nu voi fi fericită.
poate am să ascult același playlist melancolic
timp de trei ore în care
aș putea învăța pentru examenul de luni,
sau să mă prefac că citesc și gândul nu mi se duce
la serialele abandonate
la tot felul de lucruri neimportante
care nu-mi vor
defini viața
mâine voi fi productivă,
am să plâng dorm,
un fel de rutină zilnică
*
nu iubesc niciun bărbat și nicio femeie nu mă mângâie
în propria casă sunt străină, becul mi-e ars
de mai bine de trei săptămâni,
nu-l schimb și nu pentru că n-aș putea –
nu vreau să-mi lumineze singurătatea
unde nicio urmă de afecțiune nu mă atinge
și doar frigul îmi cunoaște mirosul gustul pielii
aproape că o rup
în bucăți mici să o sfărâm, să devină particule
de dragoste eșuată cu aromă de traume,
să nu îmi mai amintească că și mâine
trebuie să o acopăr cu mom jeans și pulovere necolorate
ca să nu fiu mângâiată de femei sau
iubită de bărbați,
îmi vărs aroma în cadă, torn ginul în chiuvetă
mă scufund secunde în șir
timp în care ar fi putut cineva suna
scrie un comentariu