Ionuț Manea (n. 1981, Slatina, județul Olt). A publicat în revistele literare Vatra, Orizont, Literomania, Helion, Reșița Literară etc. În 2020 a obținut premiul național ROMCON pentru povestire și este prezent cu texte în antologia de proză scurtă Literomania (2019) și în antologiile Moștenirea Văcăreștilor (2017, 2019). Premiul I la Concursul Național „Mihail Sadoveanu” pentru proză, oferit de Muzeul Național al Literaturii Române Iași (2017), Premiul I la Festivalul Moștenirea Văcăreștilor (2017) și Premiul al II-lea pentru poezie Moștenirea Văcăreștilor (2019). Este redactor-șef la revista Helion Online și membru în Cenaclul Pavel Dan.
A debutat cu volumul de proză scurtă Confesiunile Maestrului Păpușar (2020), la Editura Tracus Arte, volum cu care a fost laureat al premiilor ROMCON 2021, la categoriile proză scurtă și nuvelă. La aceeași editură a apărut volumul de poezie Scrisoare pentru Ping Su, inclus în 2021 de Cărturești la categoria Raftul de Debut. Al doilea volum de poezie este Dispozițiile unui dumnezeu tânăr, Casa de Pariuri Literare, 2022.
La Casa Studenților
1.
Mâna nevăzută – șarpele orb/ sunt aproape un ticălos și tu știi
Infinitul apare și dispare/ intersecțiile nevrotice/ zarul lui dumnezeu/ cristalinul heruvimului alcoolic/ sătul de singurătatea diminutivelor –
Tic-tac/ bate haotic / versurile-ți slabe cutreieră canalele Havers
Aproape ticălos te voi() și atât
Pe potecă vă îmbrățișați
Nu veți fi ocoliți de mașinăria tristeții
În vintre
Haita de lupi
Masacrul sinapselor
Elemente chimice/ așternut/ Limbuță. Al treilea om aduce fericirea într-o casă.
2.
Barosul emoțiilor într-o cadă cu sângele prostituatelor din satele somnolente – calvarul știrilor – țapii cu bere-n vene – copiii se fac dintr-o privire la mine-n sat. Dacă privești insistent o fată. Se poate.
Azi am adormit în urechea uleioasă a unei chelnerițe.
Parfum ieftin și carne gătită – tutungeria vinișoarelor. Freud a avut dreptate. Sexul e pretutindeni. În sticla de bere, în vopseaua roșie de păr, în decolteul vânzătoarei, în omleta de dimineață, în degetele bătrânei care a avut 19 ani când a dezvirginat flăcăii timizi de pe strada mea, în anus și-n sinus, în amvon și-n șotron.
Sub Carapace
1.
Mama suna în fiecare dimineață și îi spuneam că țesutul a putrezit și ea, fata aceea brunetă, o știi?, m-a lăsat baltă în noiembrie pentru unul, nu mai avea sens accelerația gravitațională, nu mai aveau sens reacțiile chimice, înaintam printr-un decor învârtindu-se la nesfârșit, câteodată ne întâlneam pe un drum de țară, eu, pe bicicletă și ea, dinspre zenit, o pată, apoi, o pată mai mare, ne priveam până când drumul continua la infinit.
2.
Există sub carapacea fiecăruia, o bănuială, în centru se-nvârte același egocentrism, el are mai mult, iubește mai mult, minte mai mult, și, astfel, apare circuitul bănuielilor, începând cu „dacă”, locuțiunea preferată a lui Mefisto, dar frica este mama îndrăznelii, și, bănuiala din trauma perpetuată la infinit devine frică, apoi o rană totalitară a cărei hemoragie nu poate fi oprită niciodată și primele semne ale acestei complexe maladii, sunt excesele de cenzură transmise din tată-n fiu și scapi dacă ai un ochi în ceafă și privești cum se uită ceilalți la tine de sus, altfel, când omul nu-ți vorbește devine animal.
Dacă îţi place site-ul citestema.ro:
Fotografie reprezentativă: Tom Pottiger / Unsplash
scrie un comentariu