kooperativa poetică la prima lectură poezie recomandări

La prima lectură: poeme de Irina Francisca Ion

scris de citestema.ro

Mă numesc Irina Francisca Ion și am absolvit în 2021 Facultatea de Automatică și Calculatoare UPB. Nu mi-am mai publicat nicăieri lucrările până acum, dar m-am alăturat recent Cenaclului Visceral și treaba asta m-a motivat să încerc.

Autoportret

Tot ce-mi amintesc din viața mea

e că nimeni nu știa exact să spună

dacă semăn mai mult cu mama

sau cu tata.

Am învățat de mică să mint

ca un pui de hienă nou născut

Primeam caramele de la mătuși care miroseau a

blană de urs, naftalină și carmol

doar pentru că păream timidă și prostuță

Voiam ca profa de religie să fie mama mea

așa că am mințit-o că există Dumnezeu

mi-au mestecat atâția în creier cu un forceps

mă scurg prin crăpături

de-aia îmi simt eu mușchii lipiți

pe oase ca un costum de scafandru prea

strâmt.

Uneori când adorm visez

degetele de la picioarele altcuiva pe

degetele mele

ca niște mănuși mici de carne

lăsate la uscat pe calorifer

le simt interiorul călduț și cleios

mă gândesc la cum fac sex oamenii din autobuz

tot călduț și cleios

într-o masă amorfă de globule și negi împrăștiate

pe jos și sub scaune

mă apucă iar plânsul când mă gândesc

la papagalii din bâlci care ghicesc viitorul pe post-its

pe-al meu scria

„mâinile tăiate nu se mai întorc niciodată acasă”

nici celelalte mâini

nu se mai întorc

La târg un bătrân a vrut să-mi cumpere ceva frumos

doar dacă era ziua mea

I-am spus că e

e ziua în care joc scaunele muzicale

regula e să scoți un scaun pentru fiecare dată

când te-ai simțit singur pe lume

La târg un bătrân ne-a întrebat

„Ce damblale aveți, măi, copii?

Toți avem câte una

Eu, de exemplu, le am pe toate”

Damblaua mea e că

am obosit

să mă rașchetez de pe toți pereții

să-mi simt inima ca un pui la rotisor

m-aș autosabota pentru un gram de inspirație

simt că n-am fost niciodată sinceră

am scris vreo 3 poeme și după am plâns mult

am încercat să scap de corpurile astea din mine

de frânghiile astea din mine

am ars orașe

am dormit în bălți

am locuit în alte femei

totul ca să simt gâlmele din piele cum ies

și să rămân a mea.

am rămas

sper să ne întâlnim undeva la capătul incendiului

până când aerul începe să miroasă a maci sălbatici

și nimic nu mai contează pe lume

ca-ntr-o romanță ieftină ne ascundem în beciuri

scriem poezie proastă

și adormim în frig

e liniște aici războiul e altundeva

doar pe geamul deschis se aude

departe pe câmpul de maci

cum îmi sfârâie neuronii împinși

pe țeava de tun.

Săptămâna italiană

Femeia fără oase

cară în plasa de Lidl

un șobolan mort

și revista Sudoku pentru avansați.

Conduce-un autobuz cu numere de Bulgaria

e parcată de azi-noapte

pe fundul unui lac.

ne pregătim de excursie

ne pregătim de război

ne pregătim, bunicule, nu te grăbi

te-ai închis în cavou deja de câțiva ani

de când te-ai născut bătrân

legat de mâini și de picioare în camera de-alături

toți am uitat dacă aveai sau care ochi era de sticlă.

Am venit să facem curat

să-ți pui viața în plasa asta de Lidl

Plecăm în excursie, să-ți iei cămașa de noapte

Pastila de gât crema de coate

Reportofonul să-nregistrezi poezii

și costumul de nuntă –

îți stă bine în el, să nu-l mai dai jos niciodată.

Dar ce facem cu tata, bunicule

viața lui e prea mare n-o cuprindem în plase

Viața lui e la mine-n telefon – un ultim mesaj

„vorbim mai încolo

acum îmi e rău

scade oxigenul”

și el e-n asfalt

Viața lui e pe scenă, visa să fie actor

visa să fie pilot poet mecanic de tren

la liceu într-o piesă l-a jucat pe Ulise

și el e-n betonul din scenă

Viața lui e la Radio în cămin ’76

ascultă CC Catch, face bișniță cu blugi

prăjește felii groase de parizer pe reșou

și el e sub Piața Revoluției

Viața lui, ce facem, bunicule,

cu viețile astea insuportabil de mari?

Care nu se absorb de la sine

Care ne lasă în urmă parola de Filelist

pete de vin pe perdea facturi neplătite la Digi

buletine tăiate la colțuri un loc lipsă un loc mereu

și se duc în mulțime

încet

în lacuri și puțuri

înot

în pizda mă-sii

în orice altceva

înapoi

îngrășământ

în mine.

În tine bunicule n-a mai rămas nimic

decât tăcerea asta dintre două morți și-absurdul de-a fi

Hai pune-ți paltonul, mergem în excursie

Dacă plecăm acum, prindem locuri în față.

Femeia fără oase

ne cară pe toți

în drum legănat

să-nvățăm să înotam

șobolanul e cald

miroase a acru

miroase a seara

în care inimile noastre s-au simțit

grele ca atârnând într-o

pungă de plastic.

How I love being a woman

Când ne-am născut

durerea era deja în noi

ca un mic buzunar secret cusut în uter

cu Ață Roșie

Am dat-o zestre de la una la alta

într-o ladă grea de stejar

roasă la colțuri lada miroase

A Vechi și Stătut

a cearșaf sângeriu agățat pe sârma de rufe

Miroase a Rușine

să-ți fie că te-ai îngrășat

Nu se mai uită nici dracu la tine

Miroase a Frică

la masa de Crăciun înfigi furculița

într-un platou cu ochi vineți

pe pat de salată

Miroase a Mama

l-a iertat pe tata când a plecat

m-a mințit c-a zburat la Paris

de-acolo am eu frică de avioane

și de brânza cu mucegai

Mai miroase a Vină

care nu poate să fie decât a mea

eu mi-am cerut-o

eu am tăcut

eu am primit lada și-n loc s-o tai cu toporul

Mi-am făcut patul în ea

Suntem trei generații

Eu mama bunica am moștenit gastrita

Nu

Am moștenit privirile bărbaților

Palmele lor

„Nu ești bună de nimic”-uri

Am moștenit o greață

Un stomac pe care cresc solzi

Un corp care se rupe și se transformă

încet încet în

Scut

Durerea lor se împletește cu durerea mea

într-o coadă groasă de cal

într-un pas grăbit la 11 noaptea

pe un pat de spital fără anestezie

Doare?

Asistenta mă întreabă plictisită

în colțul camerei toporul râde înfundat

Doare încă dar nu

Mai Doare

Deloc

despre autor

citestema.ro

Citeşte-mă! Citeşte, mă!

scrie un comentariu