Marius Florea: 07.07.1997, Brașov. Student la doctorat în anul 3 la Filosofie, UBB și profesor de liceu. A publicat în revistele: EgoPHobia, Caiete Silvane, Actualitatea Literară, O mie de semne, Apostrof şi Echinox. A citit la „Nepotu’ lui Thoreau” din Cluj-Napoca, Cenaclul UBB din Cluj-Napoca, Cenaclul „Corpul T” de la Facultatea de Litere din Brașov. A debutat în 2019 cu volumul de poezie desfigurat, la Editura Grinta.
autonom
cadența peisajului pe timp de ploaie
pixeli se șterg
cu sunet acid
sub dâre dense ce perforează materia
mașinile au o tablă nouă
lucioasă
sunt aerodinamice
trec în flux
totul se dezintegrează
în afară de tabla lor cromată
la răscruce
un isus negru
descompus
bifurcă drumul
trec strada
fără să mă asigur
vreau să vină un vehicul autonom
marca Tesla
să determine el pentru mine
în urma unui calcul utilitarist
dacă mai merit
să fiu
wintermute
încă o iarnă fără zăpadă
oricum nu mai aveam așteptări
te întreb ce problemă avem
din tăcerea ta
reiese că ar trebui să întreb altundeva
încă aștept acea
superinteligență
să-mi dezvăluie
de ce a creat simularea
în care te găsesc
de fiecare dată
cu un alt avatar
urc să prind semnal
de pe cetățuie
orașul e o înregistrare VHS
dată pe mut
îmi imaginez un viscol
cu pureci spectrali
în care să moară eul
mă întind pe scările înzăpezite
ceva îmi vorbește
nu deslușesc
neuromantul
calc în bălți cu sunet carbogazos
de la ciment la smoală
alchimie spontană
e doar carnea
neirigată
sub ploi cu scăderi de fps
și panouri LED
cu ore fictive
conștiința stranie
a faptului-de-a-nu-fi-acasă
miceliu vast pe sub șine
contopiți la terminații
Neuromancer/Wintermute
nimic necunoscut
totul suprapus în identitate
vreau o singularitate care să caște
o lume întreagă
doar pentru
noi
twin peaks
doppelgängeri
cu intenții ascunse
un clip de la aphex
twin: toți un zâmbet și
zgomot industrial peste
ciripit de păsări peste
zgomot peste păsări.
sunt un fel de Dale Cooper
ușor de păcălit dar fericit
atunci când îmi beau cafeaua
cu o bucată de plăcintă lângă
[ominous music]îmi vine în gând că cineva
a îngropat cadavre acolo pe câmp
cineva bolnav gen one lunatic one
icepick. serialele ne-au învățat că
mereu trebuie să se întâmple ceva
că lucrurile nu sunt niciodată
ceea ce par de aceea
autoritățile trebuie să sape
mai mult mai adânc
să dezgroape tot
s-ar putea în felul ăsta
să ajungă până acolo unde
pășește pe tavan
poporul reptilian
în pământul gol pe interior
Cumpărând o cafea virtuală, ajutaţi proiectul citestema.ro:
scrie un comentariu