kooperativa poetică la prima lectură poezie recomandări

La prima lectură: poeme de Miruna Romanciuc

scris de citestema.ro

Miruna Romanciuc are 26 de ani, este medic rezident și scrie poezie de 3 ani. A publicat poeme în reviste online și în format fizic printre care: Noise Poetry, Parnas XXI, Revista de povestiri, Euphorion, Echinox, O mie de semne, Opt motive, revista Monitorul de Poezie, Șangri-La Artistic Ground – secțiune Noncanon, Tuș Zine, Steaua, Planeta Babel, Axis Libri la rubrica „Jurnal Poetic”, revista Golan, Literomania, Museum of intimacy și pe blogul Ramonei Boldizsar. A citit poeme la ediția a doua din Saloanele Literare Familia, la invitația lui Mircea Dan Duță, iar unele dintre ele sunt disponibile în Peru și Columbia, publicate în revistele Kametsa, respectiv Noche Laberinto. A participat la ediția a 3-a a Festivalului de Poezie Alba Iulia Stand-Up Poetry, moderat de Marcel Vișa, unde a susținut prima lectură publică, iar cea de-a doua a fost în cadrul festivalului Ecosistem, organizat de Shangri-La Artistic Ground. Câteva dintre poemele sale se găsesc în cadrul antologiei Generația O Mie de Semne – 59 de poeți apăruți la „Poșta redacției”, coordonată de Gelu Diaconu, CDPL, 2022, iar din decembrie scrie recenzii pentru citestema.ro, ca parte a echipei Kooperativa Poetică.


E important să țină cineva cu tine

tăcerea.

E important să fie în tensiune. Cuvintele

care cad peste ea să ricoșeze

și să ne taie urechile.

Cu toate astea, cele mai bune lucruri care

mi s-ar fi putut întâmpla m-au privit în ochi

și au mers mai departe.

E ianuarie. Bucureștiul fixat cu pixeli

reci în telefon, la care să mă întorc

în lunile de vară pentru răcoare organică.

E ianuarie. Ai venit acasă rupt de oboseală

după 24 de ore de muncă. Lucrurile

au îmbătrânit lângă mine foarte repede.

Am vrut să te îmbrățișez cât mai mult.

Ai vrut să dormi cât mai repede.

Și am înțeles.

Ce bine e să nu mai iei

lucrurile astea personal. Îmi pun cafea.

Mă uit în ochii pisicilor de pe stradă.

Țin celălalt capăt al tăcerii.

*

îmi mișc iarna ca pe o mână

cu care dau la o parte tot

ce e ținut aici cu forța

moartea e blândă azi în celule

mai durează până își va face corp

din corpul meu. mă trezesc iar

bat ritmic în dimineața asta târzie –  

un piept din ceață și frig

îmi strâng picioarele sub mine

din nepotriviri mâloase și număr

impulsuri domesticite ca pe niște bancnote

cu care să cumpăr liniște

Griji din argint care opresc

creșterea bacteriană

în răni.

Vino – aici e un râu în care

poți să speli organele externe

ale răbdării.

Liniște – auzi furia cum face

mereu o crustă

pe care s-o ronțăi seara

înainte să dispari.

apăs cu coatele pe tot

ce s-ar mai putea

spune cineva să-mi vândă urechile

și să-mi aducă reversibilitate cash

până atunci stau complet nemișcată

în corpul ăsta transpirat după sport

îmi imaginez procedura prin care

transform un organ

în autosuficiență liniștea

încape la limită în zăpada întinsă sub soare

în frigul de pe față mă așez lângă ea

strat cu strat

despre autor

citestema.ro

Citeşte-mă! Citeşte, mă!

scrie un comentariu