kooperativa poetică la prima lectură poezie recomandări

La prima lectură: poeme de Sorin Smărăndescu

scris de citestema.ro

Născut în 1971 la Timișoara, a debutat în 1995. Scrie poezie și proză scurtă. Autorul volumelor: de vorbă cu Su(s)pusul (poezie, 2000, Eubeea), blurat (poezie, 2011, Brumar) și reverse motion (proză scurtă, 2011, Eubeea). Figurează în antologia de poezie contemporană românească Meridiane lirice – 113 poeți contemporani (2013, Armonii Culturale). Laureat, în 1998, al premiului Editurii Institutul European la Festivalul Naţional de Poezie Junimea (ediţia a VI-a), Iaşi, și al premiului revistei Minerva la Festivalul Naţional de Poezie Gheorghe Pituţ (ediţia a III-a), Beiuş. A publicat în diverse reviste literare: Orient latin, Orizont, Convorbiri literare, Luceafărul, Mafia Sonetelor, Revista de povestiri, OPT motive, Noise Poetry, LiterNautica, Sud, Steaua Dobrogei, Timpul Chișinău, Banchetul, WordCity Literary Journal (Canada), Literomania, Familia, Planeta Babel și altele.

mandala

felul tău de a fi fericire

            fără să faci ceva anume

lumina pe care o duci oriunde mergi

            netezești/cizelăm

în așteptare/oferi

            soarele imens din voi

el îți surâde ochii

            gri-umbros

ei limpezesc

            magma/incandescență

ochii voștri încăpători/dezmințiți

            frumusețe nemiloasă care ignoră

lașitatea mea

            numai a mea

palmele mele aspre apropie taburetul

            nerăbdarea

nu vreau să ne surprind cu nimic

            nu vreau să știu s-o fac

așază-te lângă gura mea

            să te privim

cutele de la încheieturi/porii

            colțurile ochilor

lentoarea

            incongruențele bine potrivite

detaliile cărora nu le acordăm importanță

            la început

privește-te de lângă noi/spune-mi

            ce vezi din colțul pe care stau

pe care atârn acum spre tine

            cu picioarele arcuri/trase

întoarce-ți capul pe lângă corpul meu suspendat

            privește-ne așa/dintr-o parte

spune-mi dacă vezi alinierile

            simetria

norii cuvinte/fațetele pe care ni le-am fi putut tăia

            corect

stările noastre naturale/neșlefuite

            contrapunct

părul dezordonat îți udă sfârcurile

            prin maieul uzat

mâna ei pe ceafă

            în rut/singură

pantalonii scurți cu mii de flori

            adunați cuminte

între picioarele voastre îndoite

            la marginea patului/refigurate

privirea mea fixată pe tiv

            animal fără stăpân

prăbușit în antipiramide

            ferecat sub umbră

irizație

            mirosului tău obliterat

de golul care curge de sus/din mine

            sângele vostru semn prin cavități

imposibil-întristat să te respire/respirăm

            așteaptă

înnodat

cu mâinile legate la spate

în curelele brun-aurii care-mi alungesc fibrele

            la limita ruperii

atârnat de limba ta pedepsitoare far

în noapte pe promontoriul accidentat

            capul îmi e prăbușit în piept barba sârmoasă

încâlcită cu firele lungi de păr de pe stern din colțul gurii

îmi curg pe abdomen fâșii groase de salivă

            îți caută pielea să te recunoască

mi-e dor de cum mă priveai sub scripeții blazați

de petrecerile tale în mine care-mi amorsau viscerele

            cu mecanisme antiegotice

gata să fie declanșate de orice pereche

de cireșe putrede atârnate la întâmplare

            pe sârma ghimpată care-mi pătrundea lent în carne

falsa pace aneantizantă

tu așa cum sunt

            întuneric sub far

însă

ce fac ochii tăi dincolo de fereastră

trotuarele sparte contururi abrazive trafic

ascuțișul ruginit al lamelor înguste

pe care curg oameni cu figuri imobíle

porțile deschise ale parcului aleea principală

se pierde în pătura de vegetație lascivă

aerul suspect al tufelor de arbuști

care cedează privirilor insidioase

apoi zâmbetul tău ingrat

la vederea celuilalt prăbușit pe banca din față

vreun bețivan debusolat

genul meu

mi-l arăți și-mi spui să mă uit la mine să nu fiu laș

să mă recunosc

ne uităm la tine cum mă privești și mă îndemni

să ne uităm la mine

prinși între bancă și fereastră ne deconspirăm suflurile ațâțate

toleranța la frig și lasitudine sentimentul tandru

al desperecherilor atenuate de îmbrățișările tardive

de eșecul lor implacabil necesar

îți amintești locurile prin care ne plăcea să ne hărțuim

să fugim pantele abrupte pe care ne aruncam furioși hăurile

în care ne ascundeam găuri de vierme în care ne-am deversat

visele abandonați unul altuia îți amintești

lasă orice impuls de emoție răzătoare confetti

evocă irepresibil-fascinant-orbitorul cadavru viu

copoiul fidel pe urmele tălpilor tale

cuiele lor filigranate din noroi

bălți puturoase praf grămezi de vomă

parcele de iarbă presărate cu excremente

prinse în crăpăturile asfaltului și în ciment exfoliat

derapate în zoaie mopuite pe linoleumuri și mozaic sunător

mult mozaic și gresie spartă faianță pătrată faianță

dreptunghiulară spermată pe abdomenul transpirat

strângeai mâna adânc îți lingeam curajul din palmă

să ne putem privi să ne simțim mișcarea cuvintelor

cum prindea contur ușor în sus de la călcâie

la pielea zvântată din spatele genunchilor

explozia pe fesele tale mici dinamite

respirațiile noastre fosforescente în penumbra caldă

asta nu era iubire ăsta nu e trecut lasă-ne să mistuim

spectacolul coroanelor masive ale arborilor peste parc

vibratilitatea lor de sâni cu sfârcurile tari înfipte în pulpele cerului

silabele lor sacadate așteaptă-ne dă-ți timp

să te recunoști în coitul privirilor noastre scrutătoare

cu natura acestui moment dincolo de acest acum

în care te privim dincolo de fereastră sacrifică-ne

odată cu iertarea

despre autor

citestema.ro

Citeşte-mă! Citeşte, mă!

scrie un comentariu