Mircea Andrei Florea (n. 1996, București) a publicat poezie în reviste și pe platforme online: „Poesis internațional”, „Echinox”, „Vatra”, „DLITE”, „Subcapitol” ș.a.
Larvae este volumul de debut al poetului Mircea Andrei Florea, unul dintre cele două volume câștigătoare ale concursului longeviv de debut în poezie „Max Blecher”, alături de stepă și transă, semnat de Dumitru Fanfarov.
Bohumil Hrabal începe o carte așa: „De treizeci și cinci de ani lucrez între hârtii vechi și acesta este love-story-ul meu.” Tot așa, Larvae pulsează discret un love-story sobru, îmbibat de ipostaze carteziene, chiar utilitare – reluate mai ales din poezia lui Adrian Urmanov. O atmosferă retractilă, un job full-time pe catapeteasma afectului involutiv – asta emană volumul lui Mircea Andrei Florea, unde mediul vulnerabil devine mai mult o stare de fapt (și nu neapărat o stare/sentiment) decât un loc în care viermuiesc fizionomiile sale larvare: „mirosind a clor/ afară din habitat/ mă reped spre lumină.” Un volum familiar cu ocurențele blecheriene pe filonul experiențelor stranii, ipostazelor extracorporale într-o „realitate” denaturată, sensibilă, dată de gol de o de-construcție sentimentală & viscerală.
Cu versuri tăioase, sardonice pe alocuri, atitudinea poetică ne pune față în față cu o rebeliune ermetică, a reprimării afective. În acest sens, volumul poate sugera un exercițiu de echilibru tematic: miza nu stă în abundența stărilor, ci în uscăciunea și deshidratarea emoțională din spațiile comune, mundane: „în cale print tropical/ frunze oval/ realitate în beznă/ mă liniștesc/ trec prin ele/ mă lichefiez” sau „la un moment dat s-a ridicat/ a părăsit cadrul, s-a întors/ într-un loc umed și primitor/ o stare larvară/ fără acces”.
Există această predispoziție legitimă a poeziei tinere pentru simulacre, pseudo-simboluri, foto & video mitizări poetice, pe care o remarcăm și în volumul de față. Pe lângă habitatul obscur al larvelor, ecosistemul virtual se manifestă holografic în ipostazele multiplicate de video-senzații, video-trepidații, video-oameni: „e fata asta pe youtube, face asmr/ vocea ei joasă e calmantă, mă bagă în transă” ori „vibrez plin de încredere/ la filmul steril/ al băiatului ce ar crede/ că te-ar putea cuceri”; „vii pe canapea, vrei să ne uităm la porn împreună/ căutăm profesioniști, vrem/ să fie repetitiv, fără implicare, straturi/ de piele cum cad de pe straturi”; „dacă aș fi în serial/ aș muri imediat/ un mesaj către paterfamilias, un balast bugetar”.
Deși Mircea Andrei Florea pornește de la un „pariu” scriitoricesc al reprimării afective, apar imagini teribiliste cu vână poetică în versuri sacadate și totuși sonore, care ne amintesc cum scria poezie Marius Ianuș acum mai bine de douăzeci de ani: „îmi bag capul sub apă, nu văd nimic/ ascunde-te, vin”; „îl trântesc pe băiatul cu camera, îl lovesc în stomac/ dar el nu reacționează, stă moale pe asfalt/ nu mă opresc, îi car pumni, cât rău/ are în el, cât rău, mușc obrazul/ să mă trezesc, dar nu reușesc” vs. „să zicem singurătate, chiar ea/ sau un miros violent de latrină/ să zicem un gând stingher, neliniștit/ să presupunem asta/ Ai putea să ieși în stradă/ și să omori pe cineva”. Pe lângă „magia” virtuală, la celălalt capăt ne așteaptă această impresie de tip celare artem sau cum spun americanii „concealment of artificiality”, unde revenirea la instinctele primare creează un spațiu vital, întunecos și ferit de verbalizările umane: „singur între pereți/ în carantină, adorm/ temperatura scade/ mă apropii de destinație”, „noi voiam să obosim corpul, supraîncărcat, să intre/ mai repede somnul/ în mințile bruiate pe zi. ziua aia o pierdusem în casă/ uitându-ne la seriale, și-n casă energia aia nu-ți dispare/ se adună acolo, te întoarce împotriva persoanei, te face pradă/ versiunii sălbatice. fusesem comozi, și nu/ de comoditate/ avem nevoie de viață.”
Cred că așa ar scrie și Gregor Samsa poezie (dacă larva va fi atins metamorfoza perfectă) – prins între latura sa de insectă într-un spațiu de mișunare nefavorabil și fondul lui uman, retractil. Dar acesta nu este un vis urât. Un volum cu perspectivă.
Metamorfoza nu s-a încheiat încă.
Mircea Andrei Florea, Larvae, Casa de Editură Max Blecher, anul publicării: 2020, nr. pagini: 74
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă de Brigitta Schneiter pe Unsplash
scrie un comentariu