Mă numesc, literar, Laura Ilinca; sunt absolventă a Școlii Normale din Târgoviște, profil învățător-educator (mărturisesc că aici mi-am aprofundat și cristalizat pasiunea pentru literatură și scriere, prin participarea la Olimpiadele de Limba și Literatura Română, dar și la Cenaclul liceului și al Palatului Copiilor, din acea vreme), am avut de ales la finalul celor cinci ani de studiu între a urma Facultatea de Psihologie (una din pasiunile mele) și cea de Litere. Au învins dragostea față de cuvânt și jocurile de stil, dar și logica gramaticii, adăugate altei pasiuni: limba franceză, toate rămânând constante în viața mea. Astfel, urmând Facultatea de Litere din Pitești, specializarea Limba și Literatura Franceză-Limba și Literatura Română, vă spun că de nimic nu sunt mai mândră decât de cei doi băieți pe care îi am și de studiile mele.
Din 2002 am predat preponderent Limba Franceză și, ocazional, Limba Română, făcând clar diferența între prima, care este limba străină preferată și cea de-a doua, care este limba gândirii și a simțirii mele. Astfel, sunt convinsă că nicio carte nu-mi va plăcea să o citesc mai mult decât în limba lui Eminescu și, mai ales, nu voi scrie decât în românește, pentru că niciun cuvânt din vreo altă limbă nu va reda vreodată mai bine tumultul și sensibilitatea ce strigă, constant, din mine, ca o chemare.
Romanul cu care am debutat la editura Hermann vine după mai multe încercări de poezie și proză din liceu, lăsate apoi mult timp deoparte, reluate fără succes după câțiva ani. Începută în 2019 într-o perioadă de singurătate, introspecție și întoarcere la sine, cartea s-a cerut scrisă acum, fiind o sinteză a gândurilor și simțirilor celor mai profunde care compun iubirea și care derivă din ea. Este o carte cu adânci reflecții despre om și sentimente, despre legătura dintre iubirea umană și cea divină, despre experiențe pozitive și revelații, dar și despre greșeli, confuzii și prejudecăți care, de cele mai multe ori, sabotează fericirea. Subiectul este unul incitant: relația imposibilă dintre o profesoară de 26 de ani și elevul de 19 ani, îndrăgostiți dincolo de orice sorți de izbândă ai poveștii lor. Scopul principal al romanului nu este să încurajeze relațiile interzise deontologic, ci să prezinte evoluția psiho-emoțională a unui adolescent în drumul său spre maturitate, cu tot ceea ce implică asta. Titlul nu este un îndemn concret, ci reprezintă o metaforă despre curajul de a-și asuma împreună tot ceea ce, teoretic, nu ar fi fost posibil. Am pus aici toate concluziile mele despre iubire și relații, pe fondul propriilor experiențe și ale altor persoane apropiate, cristalizând în cele 300 de pagini aproape toate valorile în care cred și pentru care pledez.
O carte în care vârsta este sfidată la modul sublim și ideal, în ciuda celor șapte ani diferență dintre Ana și Mag. Să se fi întâlnit ei prea târziu? Sau poate prea devreme? Personajele principale învață împreună să-și recunoască trăirile, să le dea un nume și să le integreze constructiv în peisajul vieții lor… Va învinge dragostea tot acest hățiș de trebuie și nu trebuie, va reuși ea să se ridice deasupra mentalului colectiv, crezând doar în propria forță? Sau va merge fiecare pe drumul lui, căutându-l pe celălalt de fiecare dată și mereu, în toate ființele ce le vor apărea în cale, încercând astfel să retrăiască acea simțire unică, irecuperabilă, ce speră amândoi să îi hrănească veșnic, sufletește? O simțire așteptată și dorită la nesfârșit, ca o continuare a personalității lor.
Povestea unui suflet de rezervă… O poveste ca un suflet de rezervă!
„Dacă aș putea, să știi că te-aș sculpta în carnea și pielea mea! Ca atunci când vei dispărea, să rămâi modelat în mine, pentru totdeauna!”
„Chiar dacă mâine ar fi să ne despărțim, tu vei rămâne cu mine, legată de mine pentru totdeauna; cu ochii te iau din tine și te duc cu mine peste tot! Ai auzit, da? Nu știu tu, dar eu nu pot fără tine! O să fim amândoi mereu, o să te port cu mine pretutindeni, ca pe o umbră! Sau ca pe un suflet de rezervă! Ai înțeles? Ia-o ca pe o promisiune! Știi tu, ne suntem rău necesar unul altuia!”
Puteţi cumpăra cartea de la:
Textele de la rubrica „Scriitorii, despre cărţile lor” sunt scrise de autorii cărţilor respective pentru site-ul citestema.ro. Preluarea se poate face cu menţionarea sursei şi link către articol.
- Ionuţ Manea, despre debutul său: „Întotdeauna, primul pas este cel mai greu” (ancheta citestema.ro – 18) - 2 iunie 2023
- Marius Albert Neguţ, despre debutul său: „Bloggerii m-au răsfățat, criticii m-au ignorat” (ancheta citestema.ro – 17) - 1 iunie 2023
- Editura Polirom. Fragment din „Quilt” de Veronica D. Niculescu - 31 mai 2023
