„Să ţii jurnalul de bord al vieţii tale înseamnă să-ţi scrii viaţa. S-o întipăreşti în prezent, în realitate şi s-o inventezi pentru viitor.” – Stéphane Garnier
Am avut bucuria unei prime întâlniri cu motanul Ziggy, acest năzdrăvan atoateştiutor (şi pe bună dreptate!) din cartea lui Stéphane Garnier, Cum să creşti şi să te comporţi ca o pisică. Liber, încrezător, independent, perseverent, zen şi… fericit!. E suficient să arunc din când în când câte o privire către motanul nostru cu doar trei picioare, mai independent şi încrezător ca oricând şi să-mi spun că, da, pisicile chiar îndeplinesc toate aceste criterii. De ce n-ar putea să facă asta şi preadolescenţii şi adolescenţii cărora le este adresată cartea?!
Stéphane Garnier are o experienţă îndelungată în literatură, eseistică şi jurnalism. Umorul său l-a însoţit, de-a lungul timpului, în mai multe domenii în care a lucrat, fiind, pe rând, „inginer de sunet, tâmplar, website developer, gânditor ergonomic, vânzător de mașini, profesionist în comunicare, om bun la toate pe o staţie de cercetări oceanografice, contabil, sortator de colete, manager de hotel, dezvoltator de baze de date, vânzător de mosc, specialist în cercetare & dezvoltare online, manager de proiecte, agent imobiliar, barista și golitor de scrumiere, blogger, președinte al unei companii de design de logouri, tată vitreg (da, e o profesie), poet, portretist în mozaic miniatural și observator al experienţelor umane” (Ed. Polirom).
Motanul Ziggy pare să fie un pisoi cu la fel de multă experienţă, de data aceasta în a rezolva marile şi micile dileme adolescentine. De menţionat însă că, adesea, aceste dileme care ne-au framântat şi nouă anii de gimnaziu şi de liceu par să revină, în forme uşor mai variate, şi în anii maturităţii, cu aceleaşi întrebări existenţiale şi capcane pe care nu reuşim întotdeauna să le vedem la timp. Tocmai de aceea, chit că avem în jur cititori mai tineri, chit că avem deja experienţa de lucru a domnului Garnier, această carte e binevenită oricând şi la orice vârstă. Dacă vreţi însă un tratat un pic mai serios pe aceeaşi temă şi pentru care recomandarea de vârstă nu mai este doar de 9+ ani, să ştiţi că această carte a fost inspirată de bestsellerul pentru adulţi Acţionează și gîndește ca o pisică.
Motanul Ziggy aminteşte, într-un mod haios, de toate acele personaje curajoase, misterioase şi înţelepte care aveau întotdeauna un sfat pentru eroii din cărţile copilăriei sau din desenele animate. Este, fără îndoială, un motan zen care pare să fi meditat îndelung la hăţişurile anilor adolescenţei şi la temerile care umbresc adesea zilele acestora: „Îi văd pe cei care se pierd în reveriile lor, fără să ştie prea bine la ce să se aştepte de la ziua de mâine. Se iubeşte în tăcere, notele de la şcoală sunt o sursă de angoasă, viaţa de zi cu zi îşi aduce şi ea partea de griji şi complicaţii, pe care de cele mai multe ori le împărtăşim întrucâtva cu gaşca de prieteni şi prietene pentru că nu putem, sau mai degrabă nu îndrăznim să vorbim despre ele acasă. Cu toate astea, în ciuda acestei camaraderii, majoritatea nu împărtăşesc totul cu ceilalţi, de frică sau de ruşine să vorbească despre subiecte prea personale.”
Fiecare capitol are o temă aparte, o situaţie anume şi o rezolvare pe care Ziggy o cultivă împreună cu câte unul dintre tinerii din gaşca întâlnită la începutul cărţii. Vorbăreţ şi detaşat, Ziggy e un model el însuşi pentru toţi cei pe care vrea să îi înveţe regulile socializării, ale descoperii de sine, ale încrederii în propria persoană: „Şi dacă pentru a-i atrage pe ceilalţi, pentru a fi plăcut şi popular nu ar trebui decât să-ţi cultivi propriile talente şi abilităţi? Nu ar fi mult mai eficient decât să umbli după tot felul de artificii şi să te prefaci?”.
Sfaturile sale sunt cele pe care ne-am fi dorit să le primim dintotdeauna, să le înţelegem cu adevărat şi, mai târziu, să ne fie reamintite de un astfel de pisoi care să se fi strecurat pe nevăzute şi în vieţile noastre adulte. Pentru că multe dintre aceste temeri, nerezolvate, nediluate în stima de sine de-a lungul anilor riscă să ştirbească din frumuseţea vieţii adulte: „Să te duci în faţa celorlalţi nu e aşa de complicat. E suficient să fii tu cel care face primul pas şi să împărtăşeşti cu ei lucrurile care vă pot aduce laolaltă. Timiditatea e uneori singurul tău inamic, mai ales că alţii nici măcar nu-şi dau seama că nu îndrăzneşti să mergi către ei”. Dincolo de orice, „secretul artei de a trăi ca o pisică” presupune, înainte de toate, „să te gândeşti la tine însuţi şi să-ţi cultivi buna dispoziţie”, iar un astfel de sfat nu poate face decât să ne aducă aminte de noi înşine, de cum responsabilităţile maturităţii ne pun adesea faţă în faţă cu alegeri care ne fac să ne punem propria persoană pe locul al doilea.
Avem cu toţii experienţa anului trecut, diferită pentru fiecare dintre noi. Lipsa socializării i-a afectat, fără îndoială, şi pe cei mai tineri pentru care a fi lângă cei de vârsta lor reprezintă un aspect important în formarea din perioada preadolescenţei. Iar ceea ce ne şopteşte suav acest mustăcios inteligent nu are cum să nu ne aducă din nou un zâmbet încrezător pe chip: „Şi dacă totuşi te-ai bucura de viaţa ta? Să te deconectezi, să-ţi acorzi timp să trăieşti, să redescoperi frumuseţea lumii care te înconjoară cu calmul ei, astea sunt lucruri pisitari, care-ţi fac pisibine!”.
Uneori, cunoştinţele sale par desprinse din universul tinerilor, transpuse cu multă grijă în limbajul adecvat preadolescenţilor şi adolescenţilor. Motanul Ziggy este un fin observator şi un bun cunoscător al psihologiei de la această vârstă, al fricilor şi al dilemelor care le ies celor mici în cale şi pe care o astfel de carte le-ar putea diminua considerabil: „Într-o gaşcă, fiecare îşi aduce diferenţele, gusturile, pasiunile şi le împărtăşeşte cu ceilalţi. E ceva ce te poate face mai bogat. Cu toate astea, fiecare are calea lui şi trebuie să se dezvolte pe cont propriu. Dacă nu, ce-ai mai putea să le oferi celorlalţi? Oare am mai putea exista şi în afara părerilor, gusturilor, sfaturilor şi gândurilor pe care le schimbăm cu alţi oameni?”.
Din nou, multe dintre aceste concepte, transpuse cu gingăşie pisicească, desigur, în cuvintele pe care un copil de peste nouă ani şi le-ar însuşi şi le-ar înţelege cu uşurinţă ne amintesc şi nouă de lucrurile pe care poate nu le-am deprins în întregime sau pentru care a fost nevoie de lecţii multiple. Iar pentru copiii noştri o astfel de carte înseamnă un ajutor în plus, o colecţie de mici întâmplări, explicate în detaliu, cu dialoguri savuroase şi situaţii concrete, cu exerciţii de final care să îi ajute pe tinerii cititori să îşi însuşească şi mai bine aceste lecţii. Iată doar un exemplu de o astfel de temă: „Prietenie sau abuz? Camarad sau cunoştinţă toxică? Încredere sau îndoială? Uneori trebuie să ai mare atenţie când vine vorba de cei care te înconjoară. Unii pot abuza de încrederea pe care le-o acorzi. Trebuie să-ţi alegi anturajul cu mult discernământ”. Nu-i aşa că nici vârsta adultă nu ne scuteşte de astfel de dileme?
Dedicaţia din final, o surpriză plăcută, dezvăluie, fără îndoială, acea duioşie pe care pisicile o ascund adesea, cu precădere în situaţiile în care ne ocupă fotoliul preferat şi nu vor să se mai dea la o parte. Astfel, vă doresc ceea ce vă doreşte şi motanul Ziggy: „să nu uitaţi niciodată copilul din voi, el vă va aduce mult bine în viaţa voastră viitoare”. Şi, desigur, lectură plăcută!
Stéphane Garnier, „Acţionează şi gândeşte ca o pisică”, Editura Niculescu, anul publicării: 2020, nr. pagini: 208
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă de Humberto Arellano pe Unsplash
scrie un comentariu