Varian Fry, newyorkezul născut la începutul anilor 1900, copil al unei respectabile și prospere familii ce a pus mare preț pe calitatea educației fiului său – acesta dobândind o diplomă a Universității Harvard – va lua drumul Europei la 28 ani, dornic să-i cunoască înfloritoarea civilizație, dată fiind înclinația lui intelectuală și scriitoricească.
În calitate de cercetător și editor al mai multor reviste, Fry se afla, în 1935, în drum spre Germania nazistă pentru a documenta materiale despre țara aflată sub conducerea lui Hitler. Ceea ce a avut prilejul să vadă atunci, cu ocazia unei revolte antisemite de la Berlin, a fost departe de idealul umanist – stindard al fecundei culturi europene. Oamenii bătuți cu brutalitate în stradă, fără nicio explicație, având ca singură vină originea lor evreiască, i-au resetat lui Varian Fry sistemul de valori tradiționale, dobândite în patria-mamă.
Ulterior invadării Franței de către Germania, Fry ajută la coagularea unei mase critice de notabilități americane (jurnaliști, artiști, președinți de universități etc.) în vederea constituirii Emergency Rescue Committee, organizație privată ce a beneficiat de sprijinul lui Eleanor Roosevelt, având drept scop declarat salvgardarea elitei artistice europene, cu precădere a celei evreiești, aflate în pericol în Franța din cauza regimului de la Vichy, aliat al Germaniei naziste.
Acesta este cadrul istoric pe baza căruia Julie Orringer construiește, minuțios și detaliat, trama extraordinarului său roman „Portofoliul fugii” (ce-l are ca personaj principal chiar pe Varian Fry), completând ficțional golurile din documente și reușind să redea narativ eforturile disperate ale acestuia de a scoate din Franța, pe orice căi, floarea culturii europene vânate nemilos de naziști.
Aflat la cârma Emergency Rescue Committee pe baza unui scurt mandat, acordat lui cu neîncredere, ca probă a imposibilității misiunii, Fry reușește să-l prelungească în repetate rânduri, în ciuda diverselor presiuni, inclusiv din propria țară, având de-a face și cu problema stringentă a identificării fondurilor necesare pentru diversele cheltuieli.
Momentele critice – percheziții brutale, arestări, delațiuni, trădări neașteptate – apărute în strădaniile de a-i salva pe marii pictori și scriitori (Chagall, Duchamp, Ernst, Golo Mann și mulți alții) se succed cu o cadență nemiloasă pe parcursul poveștii, ca niște pietre de hotar care au rolul de a marca parcă etapele unei adevărate călătorii prin Purgatoriu. Când toate demersurile – de la cele legale până la subterfugii de tot felul, mituirea unor oficiali, falsificarea documentelor – par sortite eșecului, la fel ca și susținerea financiară, se ivește soluția neașteptată, demnă de inventivitatea unei adevărate elite artistice, a Portofoliului fugii.
Acest cumul de lucrări realizate chiar de către cei salvați de Fry, menite să redea artistic calvarul intelectualității europene, dar și să contribuie la strângerea unor fonduri suplimentare prin licitarea lor ulterioară în S.U.A., devine un fel de manifest universal pentru libertate, întruchiparea libertății de exprimare artistică aflată ea însăși în pribegie.
Vila Air Bel – cartierul general al conceperii tuturor rutelor clandestinității – se metamorfozează și într-un spațiu în care arta poate respira nestingherită, dincolo de toate vremelnicele limitări. Între artiștii ce-și așteaptă rândul spre a părăsi teritoriul Franței, într-un exod aflat pe muchia dintre viață și moarte, se consumă prietenii, tensiuni, antipatii, dar, mai presus de toate, se instalează sentimentul unei camaraderii ce transcende naționalități sau culturi. Expunerea Portofoliului fugii și aducerea sa la cunoștința întregii omeniri dă un sens superior salvării personale a artiștilor.
Și, ca și cum lucrurile nu ar fi fost suficient de dramatice, în mijlocul acestui tumult de eforturi nestăvilite pentru redarea libertății celor aflați pe lista Emergency Rescue Committee, Varian Fry are revelația întâlnirii cu unul dintre cei mai importanți oameni ai existenței sale de student: Elliott Grant. Trecutul invadează cu forța năucitoare a amintirilor un prezent și așa tulbure, aducând și mai mult zbucium, dar și ocazia unei necesare limpeziri a vieții celor doi. Deși abia ghicită la început, realitatea devoalată pas cu pas de Orringer, cu strategică parcimonie, a faptului că cei doi au fost cândva iubiți, pare să surclaseze chiar tensiunea manevrelor puse în slujba fugii artiștilor. Iubirea lui Fry pentru Elliott devine esențială în ecuația lor personală, dar și miza salvării unuia dintre refugiați.
Și peste toate există Marsilia lui Orringer. Ea ne însoțește în carte exact cum un oraș real ne însoțește în peregrinările noastre prin el – arhitectură, grădini, străzi, hoteluri, cafenele, vreme, mâncare, birouri, închisori, lagăre – toate respiră viață, au culoare, miros și palpit.
Pe lângă redarea atmosferei, Julie Orringer este neîntrecută în a portretiza personaje reale și, o dată cu ele, autoritatea, tirania, viclenia criminalilor, furia trădării de către aliați aparenți. Multe dintre figurile ei esențiale aparțin istoriei reale: Hiram Bingham, eroicul viceconsul american care a eliberat cu generozitate vize de salvare evreilor disperați; Hugh Fullerton, consulul general care l-a dejucat pe Bingham la sfatul lui Cordell Hull, secretarul de stat al administrației Roosevelt. Toți aceștia, împreună cu nefericiții refugiați înșiși, dar și cu personaje pe de-a întregul fictive – așa cum este cazul familiei Katznelson, al lui Lev Zilberman sau chiar al lui Elliott Grant însuși – sunt revigorați cu verosimilitate cinematografică de Orringer. De altfel, autoarea va atribui tandemului caracterial Katznelson – Zilberman și rolul-cheie în creionarea intrigii, ce duce suspansul la un nivel superior în cadrul romanului.
Dincolo de realitatea istorică a activității lui Varian Fry în cadrul Emergency Rescue Committee, Julie Orringer reușește să redea umanitatea acestui personaj prin oglindirea zbaterilor eului său prins între două realități implacabile: cea a vieții lui confortabile – de dinainte de plecarea în Europa – când nu era decât un editor respectabil și soț al lui Eileen Hughes și cea de după întâlnirea cu Eliott Grant, cel care îi revelează adevărul cu privire la propria sa persoană.
Orringer surprinde cu multă finețe, dar și empatie, calvarul lui Fry, pus în fața celei mai grele decizii: aceea de a opta pentru unul dintre cele două posibile cursuri ale vieții sale, diametral opuse, între care nu există cale de mijloc.
Fără a exista certitudini documentare cu privire la orientarea lui Fry, Julie Orringer reușește să facă din el deopotrivă un personaj real și fictiv, sufletul acestui grandios roman, care răspândește lumină asupra unor vremuri deopotrivă tulburi și necruțătoare.
Julie Orringer, „Portofoliul fugii”, Editura Humanitas Fiction, anul publicării: 2021, traducere: Alina Cârâc, nr. pagini: 600
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu