Cerberus prezintă coșmarul oricărui părinte – dispariția copilului. Măriuca moare lăsându-și soțul, pe Albert, tatăl Marei, să-și crească singur fiica în unicul mod în care noi, bărbații, știm să o facem – protejând-o din răsputeri. Dacă inițial fata îl privește cu respect, ascultându-l, în momentul în care cunoaște un băiat – pe Milano – și se îndrăgostește de acesta, începe să vadă în tată un adevărat cerber.
„Dintotdeauna se străduise să nu‑l supere, iar acum îşi dădea seama cât de mult greşise. Îl obişnuise să nu‑i iasă din vorbă şi iată că el, în loc să aprecieze, se aştepta ca ea să facă asta toată viaţa.”
Doar că Milano nu este ceea ce pare. Zâmbetul lui este o mască, iar vorbele-i sunt puse în gură de altcineva, cu mult mai perfid și mai periculos decât tânărul care, deși doar un golan care-și câștigă banii furând din autoturisme, încă nu este cu desăvârșire corupt.
„Într‑o seară, Milano îi livrase la comandă un set superb de jante auto, iar Ador nu doar că‑l plătise regeşte, dar, după ce‑l măsurase din cap până în picioare, îl luase sub aripa sa. În sfârşit, băiatul avea tatăl pe care şi‑l dorise dintotdeauna.”
Ador este păpușarul care orchestrează ademenirea și traficarea Marei. Bărbatul, împins de decepția primei iubiri, și-a petrecut viața profitând de femei, văzând în ele o modalitate facilă de înavuțire. Consideră dragostea o slăbiciune nedemnă de el, dar, ca nimeni altul, știe a o stârni, apoi exploata în interesul lui.
„Revelaţia îl determinase şi pe el să vadă în femei doar un bancomat. Ajunsese rapid la concluzia că toate erau la fel… Acelaşi Windows, uneori cu altă interfaţă, dar care, indiferent de calculator, răspunde la aceleaşi comenzi. În clipa în care înţelesese, începuse să aprofundeze, învăţând astfel şi pe ce taste să apese, ajunsese să le poată utiliza pentru nevoile proprii, aşa cum, la rândul lui, fusese şi el folosit odată.”
Astfel, orbită de dragoste, Mara ajunge într-un bordel turcesc condus cu mână de fier de Vera – o româncă cu sufletul de mult timp rătăcit „pe undeva, prin nenumăratele cearşafuri prin care trecuse”.
Fata „naivă, ca orice copil dornic de libertate, se crezuse închisă în iad. Viaţa‑i demonstrase contrariul: tatăl – ca orice părinte responsabil –, din dragoste şi înţelegere a naturii oamenilor, îşi asumase într‑adevăr misiunea de cerber, dar nu pentru a o ţine captivă în iad, ci pentru a o feri să pătrundă în el.”
Va reuși Albert să o salveze?
Tu, ce ai face, prins fiind în acest coșmar?
Ei bine, nu știu… Însă, prin romanul scris, îmi imaginez cum aș acționa eu.
Cerberus vă înfățișează un părinte care încearcă să-și salveze copila. Totodată, Cerberus este scris de un tată, care încearcă să-și prevină fiica (acum, la vârsta primei iubiri) asupra pericolelor care se ascund uneori în spatele șoaptelor de amor. De asemenea, este un îndemn pentru copii să își asculte protectorii și să se confeseze acestora, pentru că remușcările, de cele mai multe ori tardive, sunt mult mai amare decât dojana părinților.

Bineînțeles, povestea este mult mai complexă decât am putut-o eu schița în câteva fraze. Ca de obicei, prin ritmul alert, am încercat să atrag cititorul, căutând să nu-l plictisesc, dar oferindu-i, pe alocuri, răgaz de gândire. Dacă am reușit sau nu asta, cu certitudine, voi afla de la dumneavoastră…
Vă mulțumesc și vă doresc lectură plăcută!
Marius Albert Neguţ, Cerberus, Editura Polirom, anul publicării: 2020, nr. pagini: 272
Credit foto scriitor: Bogdan Aaron Pantilimon
Textele de la rubrica „Scriitorii, despre cărţile lor” sunt scrise de autorii cărţilor respective pentru site-ul citestema.ro. Preluarea se poate face cu menţionarea sursei şi link către articol.

scrie un comentariu