Primul titlu publicat poate conta foarte mult pentru o eventuală carieră de scriitor. De aceea, am considerat oportună o anchetă cu voci importante ale lumii scriitoriceşti din România.
Marius Albert Neguţ (22 ianuarie 1976) este romancier și poet, membru al Asociației Creatorilor de Ficțiune, Filiala Brașov. A debutat în anul 2016, la editura brașoveană Libris, cu romanul „Îngeri rătăciți” – roman distins în anul 2017 cu Premiul Special al Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”. A publicat apoi „Inocența păcatului”, în anul 2017, la aceeași editură – Libris. În 2018, a publicat volumul I al seriei „Din altă viață”, numit „Jurnal de copil”, serie pe care a continuat-o ulterior cu „C.V. de golan”, „Teleleu” și „Servesc patria”. În 2020, la editura Polirom, a apărut romanul „Cerberus”. În 2021, la editura Univers, a publicat romanul „1877: Portretul unei iubiri desăvârșite”. În 2022, povestirea „Hulita” (apărută la editura Velvet Story, în antologia horror „Întâmplări stranii: Călătorii în lumea groazei”) a fost distinsă cu premiul III al Concursului Național de Literatură SF şi Fantasy organizat de Asociația Culturală „Renașterea Buzoiană”.
- Nu m-am apucat de scris cu intenția de a publica, ci mai degrabă dintr-o nevoie imperativă de a depăși un moment greu din viața mea;
- Probabil că debutul, reușit fiind, m-a ajutat în a fi acceptat în rândul scriitorilor și în a lega prietenii cu mulți dintre aceștia;
- Am fost nevoit să mă autopromovez, dar am avut totodată șansa de a fi promovat și de cei care contează cu adevărat, cititorii.
Când aţi debutat în volum şi cât de mult aţi aşteptat acest moment? A fost un debut „pe speze proprii” sau unul care s-a petrecut la capătul unei selecţii de manuscrise de către o editură?
Am debutat în volum în anul 2016, la editura brașoveană Libris, cu romanul „Îngeri rătăciți”. A fost un debut „clasic” în sensul că am expediat manuscrisul pe adresa de mail a editurii. Răspunsul a venit repede și a constat în acceptarea manuscrisului spre publicare.
Cumpărând o cafea virtuală, ajutaţi proiectul citestema.ro:
V-aţi sfătuit cu cineva înainte de a trimite manuscrisul spre publicare? Vi l-au citit prietenii sau poate un sfătuitor/îndrumător sau poate colegii de la vreun curs de scriere creativă?
Cu sinceritate vă spun că nu m-am apucat de scris cu intenția de a publica, ci mai degrabă dintr-o nevoie imperativă de a depăși un moment greu din viața mea. Dacă vreți, pentru mine, scrisul a fost un debușeu. A existat, însă, cineva special care a citit manuscrisul și care, pe lângă sugestii în privința textului, m-a încurajat să încerc să-l public.
V-a influenţat debutul modul în care aţi privit ulterior lumea literară din România? Poate v-aţi făcut prieteni printre scriitori sau poate că, dimpotrivă, aţi remarcat mai uşor reacţii nepotrivite…
„Îngeri rătăciți”, romanul meu de debut, a stârnit curiozitatea multor confrați prin reacțiile publice pozitive pe care cititorii le-au avut la adresa textului. Nu știu câți dintre colegii de breaslă au și citit volumul, însă, cu certitudine, mulți m-au evaluat inițial prin prisma opiniilor exprimate de cei care au făcut-o. Prin urmare, probabil că debutul, reușit fiind, m-a ajutat în a fi acceptat în rândul scriitorilor și să leg prietenii cu mulți dintre aceștia.
Aţi fost mulţumit de felul în care a fost primit debutul de către cei care scriu despre cărţi în revistele tipărite sau online?
Nu am fost nici mulțumit, nici nemulțumit, pentru că nu am avut așteptări. Bloggerii m-au răsfățat, criticii m-au ignorat. Cei din urmă nu au acordat atenție romanului „Îngeri rătăciți” nici măcar după ce volumul fost distins cu Premiul Special al Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”.
Cum v-aţi promovat debutul? Sau cât credeţi că ţine de autor din ceea ce înseamnă promovarea unei cărţi? Este munca de promovare o datorie a editurii sau se poate implica şi scriitorul în vreun fel în acest proces?
Editura la care am debutat și-a făcut datoria. M-a invitat la un târg de carte, unde am prezentat romanul, și a distribuit volumul în librării. Personal, am înțeles din start ceea ce puțini scriitori autohtoni înțeleg, și anume că piața de carte e mică și că promovarea costă, motiv pentru care editurile investesc în promo sume modice, corelate cu profitul estimat. Prin urmare, am fost nevoit să mă autopromovez, dar am avut totodată șansa de a fi promovat și de cei care contează cu adevărat, cititorii. Ei, postând articole pe blogurile personale, recomandând romanele mele prin intermediul Facebook, Instagram, Goodreads, YouTube, invitându-mă la diverse cluburi de lectură, au făcut ca azi să fiu un scriitor relativ apreciat. Tocmai de aceea, profit de moment pentru a-i asigura că nu uit ce le datorez și a le mulțumi din suflet!
Ce sfat aveţi pentru cei care ar vrea să publice, dar nu ştiu când şi cum?
Să nu se grăbească! Din experiență, le spun că e bine ca textul pe care intenționează să-l publice să fie lăsat o perioadă la dospit, după care recitit și finisat. Le mai recomand să nu accepte publicarea contra cost și să aleagă editura/colecția potrivită manuscrisului.
scrie un comentariu