Un volum în care sunt cuprinse atât de multe lucruri tinerești descoperite poate prea târziu (sau la timp) dar care au o doză clară de maturitate și nu maturitatea aceea a tinereții care dă greș, ci acea maturitate a vârstei care nu dorește să se dea bătută. Asta am descoperit în volumul „despre prieteni & singurătate” de Romulus Bucur. Pare să nu mai fie nimic de zis, că un astfel de început concluziv încheie din start această cronică pe care o începusem în capul meu cu un avânt destul de mare.
L-am cunoscut pe Romulus Bucur la festivalul de poezie Astra Poetic și pot spune că glasul și modul lui de a vorbi nu se leagă cu poezia pe care o scrie. Sunt omul care de multe ori asta încearcă să vadă la un poet sau scriitor, dacă glasul și vorba sunt la fel cum le este scriitura. Pe Romulus Bucur nu l-am simțit așa. Poezia lui nu a atins o altă vârstă, nu îmbătrânește, nu are vorba molcomă. Se simte tinerețea aceea de la care a plecat timiditatea.
privești toate astea cu maximă detașare (pe asta o crezi) chiar scrii un poem sau mai multe convins că ți-ai învins frica aștepți cu răbdare clipa când vei vedea dacă ai avut sau nu dreptate
La el a rămas descrierea imaginilor atât de puerile dar în același timp mature.
e la urma urmei un sîn să-l personalizăm să-i spunem vasile
Volumul este împărțit în patru capitole. În primul, intitulat în capul tău, poetul descrie momente, gânduri, păreri despre tot ceea ce înseamnă acum viața pentru el. Facebook-ul, spălatul vaselor, micul dejun dau senzația că asta e viața și posibil să ajungi la concluzia că
ți-ai futut viața te-a privit o clipă cu tristețe apoi a întors capul fără să scoată un sunet nici de plăcere.
Al doilea capitol, dragostea perfectă, ne duce spre acea dragoste matură în care timpul spune totul și lasă dragostea să se sedimenteze după o „one night stand de intensitate medie, trei numere”.
Capitolul trei, plante și animale, aduce în prim-plan animalele și plantele prin experiențele prin care poetul a trecut și l-au ajutat să se transforme.
vine o clipă în viața oricărei pisici jigărite și rîioase când realizează că nu-și va depăși condiția că nu va trece de pragul casei
Capitolul patru, cărți poștale pentru înălțimea sa, putem spune că reprezintă o grupare de ode/poeme pentru diverse momente, lucruri sau părți ale corpului. Astfel vedem poem pentru sâni, pentru fund etc. Pare să fie o concluzionare în care frumusețea rămâne să încheie totul pe lumea asta.
Poate unul dintre cele mai sentimentale volume de poezie scrise de un optzecist, cu ușoare tendințe spre Emil Brumaru, dar mai apropiat de realitate și de nevoia ei. Prin asta cred că Romulus Bucur este unul dintre cei mai reprezentativi poeți contemporani, prin nevoia de a rămâne cu picioarele pe pământ când este un romantic, dar a devenit un optzecist care trebuie să trăiască printre douămiiști, mileniali și alte generații.
nu te amăgi ești bun atâta timp cît ești util ți se poate da de înțeles că ești iubit cu o distanță sigură luată de îndată ce chiar iei asta în serios nu te amăgi cînd va fi nevoie vei fi luat de pe raft sau de unde ai nimerit și totul va fi ca înainte rîdem povestim poate ar fi momentul să-ți comanzi o piatră de mormînt cu inteligență artificială și cu cele mai bune replici ale tale înregistrate să surîzi înțelegător să-ți vezi de treabă
Romulus Bucur, „despre prieteni & singurătate”, Editura Tracus Arte, anul publicării: 2020, nr. pagini: 115
Cartea poate fi cumpărată şi de la: edituratracusarte.ro.
Fotografie reprezentativă: DILUM VISHARA / Unsplash
scrie un comentariu