cronici

Miere și fiere – despre „Istoria albinelor” de Maja Lunde

scris de Iuliana Blăjan

Construcția romanului scris de Maja Lunde se sprijină pe trei piloni: trei voci narative aparținând unor personaje care, direct sau indirect, sunt legate de schimbările succesive care afectează populația de albine la nivel global. Vocile lor alternează pe tot parcursul romanului și abia în final se cristalizează legăturile labirintice între acestea, iar ca pondere în cadrul scriiturii, vocii feminine îi revine rolul predominant.

Romanul debutează cu o acțiune plasată în viitor, într-un district din China unde se practică pe scară largă polenizarea artificială, acolo unde Tao, o femeie tânără, de numai 28 ani, căsătorită și mama unui băiețel, robotește din zori și până-n seară. Munca extenuantă pe care o depune ea și ceilalți lucrători se desfășoară într-un cadru ce amintește de lagărele de concentrare naziste: muncitorilor le este interzis să comunice unii cu ceilalți, trăiesc într-o teroare permanentă, iar inechitatea socială e mai mult decât evidentă: majoritatea copiilor frecventează școala până la vârsta de opt ani când sunt înregimentați pentru lucrul în livezi, spre deosebire de cei privilegiați care erau scutiți de munca de afară de pe câmp pe motiv că ei erau „cei care aveau apoi să ne conducă, să-și asume responsabilități”.

Colapsul, la care se face referire pe parcursul cărții, lovise toate rețele digitale, făcându-le să devină amintire în decurs de câțiva ani. Oamenilor nu le-au mai rămas decât cartea, DVD-urile cu defecțiuni, videocasetele uzate, CD-urile zgâriate cu programe învechite de software și demodata rețea de telefonie fixă care nu mai avea mult nici ea până să se dezintegreze.

În contextul unei realități antropice, incidentul care îl are în centrul său pe fiul lui Tao e oarecum justificat. În acest sistem social foarte riguros dirijat de o putere ocultă, tot ceea ce urmează face parte dintr-un decor al absurdului. Copilul pare să fi dispărut fără urmă, toți ceilalți au un comportament evaziv, iar manifestările lor lasă loc unor interpretări din cele mai sumbre.

Prinsă în anaforul întâmplărilor, mama adoptă o conduită compulsivă și, în subsidiar, refuză să se conformeze încercărilor de uniformizare de sus în jos. Căutările disperate ale fiului ei transcend toate obstacolele, și acestea își vor găsi în cele din urmă un răspuns, deși la dezlegarea misterului Tao ajunge prin propriile eforturi.

Pe de altă parte, George – a doua voce narativă a romanului – apicultor pasionat, se consideră „salvatorul familiei” prin prisma afacerii pe care o conduce, dorindu-și ca fiul să preia frâiele acesteia. Relația tensionată cu fiul – pe care, de altfel, nici nu-l cunoaște prea bine – culminează cu decizia celui din urmă de a-și continua studiile universitare, în pofida expectanțelor familiei. Obstinarea lui George în a face planuri pentru fiecare membru al familiei, și în special pentru Tom, dar și orice abatere a celorlalți de la percepțiile sale personale asupra lumii, asupra vieții îl tulbură profund. Viața cu meandrele ei are alte planuri: afacerea, deși are potențial, pare că va ajunge pe butuci, moment în care fiul își oferă ajutorul, numai că minunea nu durează prea mult. Zbuciumul interior al lui George, care nu-și mai găsește rațiunea de a fi în absența albinelor, culminează cu intenția de a distruge schițele stupului standard al lui William Savage.

Din aceeași categorie, a taților care vor cu orice preț să transmită pasiunea lor mai departe propriilor copii, fără a ține cont de preferințele și aptitudinile lor, face parte și William Savage, a cărui existență – atât pe plan personal, cât și profesional – pare ratată din cauza unor alegeri neinspirate, dar și a unei pierderi inexplicabile a forțelor vitale care se întinde pe parcursul mai multor ani.

Acesta îşi dorește cu ardoare o relație apropiată cu unicul său fiu, însă bariera psihologică creată de corecțiile aplicate la vârsta fragedă a copilăriei pare imposibil de depășit; odraslele i se adresează cu „dumneavoastră” și, cu excepția lui Charlotte, niciunul nu-i caută compania.

Însă un singur gest al fiului este de ajuns pentru ca tatăl să-și redescopere pofta de viață și pasiunea din tinerețe. Dorind să recupereze timpul pierdut, se dedică întru totul studiului albinelor și creării unor noi modele de stupuri. Cu toate că sorții par a-i zâmbi, descoperirile pe care le face se dovedesc a fi iluzii deșarte. Umilința la care este supus este dublă, iar singurul câștig din toată această experiență va fi relația cu fiica sa cea mare, Charlotte, unicul companion de nădejde și singura care merită afecțiunea sa sinceră.

Viziunea sumbră a unui viitor nu foarte îndepărtat răzbate din multe pagini ale romanului, iar ceea ce este comun tuturor vocilor narative e amărăciunea ce provine din neputința de a schimba lucrurile în opoziție cu dulceața mierii produsă de harnicele lucrătoare ale stupului.

Omenirea, prin cele trei personaje, pare să-și fi învățat lecția: toate acțiunile au urmări, iar acestea se pot întoarce uneori împotriva celui care nu înțelege că progresul nu poate fi atins decât prin efort colectiv, asemenea albinelor care acționează ca un singur organism.

Distopia propusă de Maja Lunde poate fi descifrată ca un viitor predictibil, sugestia fiind că un posibil reviriment al omenirii, și implicit al vieții pe Pământ, nu poate fi realizat decât consensual.


Maja Lunde este una dintre cele mai importante voci ale literaturii norvegiene actuale. S-a născut în 1975 și a crescut la Oslo, unde locuiește și în prezent cu soțul ei și cei trei copii. A studiat la Universitatea din Oslo mai întâi literatura și psihologia, apoi și-a luat masteratul în media și comunicare, cu specializare în istoria filmului. Din 2009 s-a dedicat exclusiv scrisului, iar din 2012 până în prezent i-au apărut 10 cărți pentru copii și adolescenți.

Istoria albinelor a propulsat-o pe scena literară internațională într-un mod spectaculos, fiind tradus în 35 de țări, a fost publicat în 2015 și face parte dintr-o tetralogie. Romanul a primit mai multe premii literare, printre care prestigiosul Bokhandlerprisen (Premiul librarilor norvegieni) și Fabelprisen (Premiul Fabel pentru literatură fantastică). Cel de-al doilea roman din tetralogie se intitulează Albastru, a apărut în 2017 și este deja tradus în peste 20 de țări.


Maja Lunde, „Istoria albinelor”, Editura Humanitas Fiction, an apariție: 2019, traducător: Sanda Tomescu Baciu, nr. pagini: 379.

Cartea este disponibilă pe libris.ro și elefant.ro.

despre autor

Iuliana Blăjan

Cititor împătimit, fire sensibilă și creativă, pasionată de poezie, design interior și de poveștile oamenilor de altădată. De ce e importantă lectura pentru mine și de ce am ales să scriu pe citestema.ro?
Pentru că literatura îmi deschide porțile unei lumi mereu alta, care mă surprinde și mă încântă de fiecare dată… Literatura e pentru mine un mod de viață, o șansă să descopăr și să mă descopăr.

scrie un comentariu