elefant.ro

Această carte înglobează două povești de viață, două destine, din spații temporale și geografice diferite. Din Bucureștiul zilelor noastre ajungem, fără avertisment, în Parisul anului 1875. Aparent diferite, aceste două fire narative vor ajunge să se îngemăneze și să dezvăluie o a treia dimensiune a înțelegerii lor panoramice. În prin plan contemporan o avem pe Lidia, o actriță, mamă singură, iar în trecut îl avem pe Maxim, un faimos arlechin de circ. Dacă destinul Arlechinului se va sigila pe parcursul lecturii, cel al Lidiei rămâne deschis interpretării; până la urmă, ce este viața dacă nu o înșiruire de alegeri, de momente cărora le poți da oricând un sens nou, deși oamenii, cel mai adesea, aleg să meargă pe cărările cele mai previzibile și în acord cu acțiunile lor trecute. Viețile celor doi protagoniști sunt pilde metamorfozate în povestiri, din care cititorul va extrage propriile concluzii și va alege, poate, diferit în următoarea provocare a vieții. S-a mai vorbit despre latura erotică, exacerbată, a lui Maxim – Arlechinul, revelată prin prisma unor acțiuni reprobabile – ar spune unii –, deci romanul poate scutura puțin o lectură mai liniștită a unui cititor romantic. Datorită lungilor peregrinări cu circul Galaxy, a efervescenței circului, a existenței lui tumultuoase, povestea lui Maxim eclipsează povestea contemporană a Lidiei, dar, în același timp o lămurește și-i adaugă noi semnificații.


Fragment din carte

„Dimineața mohorâtă de noiembrie a adunat un stol de ciori pe peticul de pământ cu iarbă arsă, în parcul amenajat din cartierul Primăverii. Blocurile, încă jilave după o ploaie măruntă, dar insistentă, ca niște piese multicolore de lego, îmbinate neașteptat, se înalță sfidător pe limba străzii. Ferestrele încep să se aprindă una după alta, luminate în nuanțe de galben și argintiu, unele cu draperii, altele cu jaluzele, altele cu geamuri goale, invitându-te să le descoperi intimitatea desfăcută a casei. Bucureștiul se trezește. Arterele orașului încep să fie străbătute de mașini cu șoferi care gonesc spre ceva, pe jumătate adormiți. Gesturile lor automate, aceleași, aceleași, le dau în vileag monotonia în care se scaldă ca într-o baltă călduță, ca un ochi de apă în asfaltul ciobit, ce visează uneori să fie o picătură de ocean; cu un pas înainte și un pas înapoi, mereu între ieri și mâine, trăim într-o întrebare fără răspuns: se termină noaptea sau începe dimineața? Iar dacă este o nouă zi în care putem schimba totul, de ce nu o vedem, deși avem ochii larg deschiși?

Fiecare om spune două povești: una lui însuși, când nu-l vede și nu-l aude nimeni, alta, celorlalți oameni. De multe ori, aceste două povești nu seamănă între ele. De multe ori, ne trezim în zorii zilei și am vrea să fim într-o altă poveste.

Așa începe povestea nespusă, până acum, a Arlechinului”.


Natașa Alina Culea este o scriitoare cu origini ucrainiene și poloneze; s-a născut în 1980, la Tulcea, cosmopolitul oraș-port de pe malurile Dunării. Din 2014 a început să publice romane plăsmuite cu o originalitate remarcabilă, surprinzător de diferite între ele. Până acum au văzut lumina tiparului: „Natașa, bărbații și psihanalistul”, „Marat”, „Lupii trecutului”, „Nopți la Monaco”, „Visele nu dorm niciodată”, „Arlechinul”.

„Arlechinul” de Nataşa Alina Culea, Editura Hebe, anul publicării: 2018, nr. pagini: 342

Cartea este disponibilă pe libris.ro.


Textele de la rubrica „Scriitorii, despre cărţile lor” sunt scrise de autorii cărţilor respective pentru site-ul citestema.ro. Preluarea se poate face cu menţionarea sursei şi link către articol.

elefant.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here