elefant.ro

La început, au fost nişte manuscrise cu memorii de război, care au fost ascunse de Securitate şi uitate într-o casă. Care casă avea să fie demolată de autorităţile grăbite să modernizeze arterele din Vâlcea.

Ulterior, prin anii 80, Nicolae Negrici a încercat să rescrie amintirile de pe front. A scris despre anul 1941 şi despre 1944, lăsând loc liber pentru anii dintre, cu gândul să povestească şi despre aceştia. Totuşi, nu a reuşit să-şi completeze caietul.

Nicolae (Nicu) Negrici a murit în 1995, la Bucureşti. Fiul său, Eugen Negrici, a îngrijit această carte cu o puternică încărcătură emoţională pentru familie, însă o mărturie cât se poate de veridică şi de tulburătoare despre război.

Deşi am o plăcere pentru jurnalele şi memoriile de război, poate nu aş fi citit cartea aceasta dacă nu aş fi aruncat mai întâi o privire asupra datelor biografice ale lui Nicolae Negrici. Tatăl criticului şi istoricului literar Eugen Negrici a urmat doi ani cursurile Faculăţii de Litere înainte să dea admitere la Academia Militară din Bucureşti. De la prima instituţie a plecat după ce s-a îmbolnăvit de plămâni din cauza mizeriei din cămin. Iar după Academia Militară, Nicolae Negrici a fost la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie de la Sibiu, fapt care m-a făcut şi mai empatic cu scriitura sa.

Omul de litere, cu un cert talent literar, dovedit din plin în aceste amintiri, ajungea să îmbrace haina militară şi să fie trimis pe front, într-o provocare teribilă. Cartea surprinde diferitele etape ale înaintării către est, cu numeroase episoade dramatice, cu camarazi dragi care dispar brusc şi cu încercarea autorului de a găsi un înţeles, de a extrage o semnificaţie din cele ce i se întâmplau.

„Ştiam că pot să mor, dar aveam presentimentul că nu voi muri, căci flacăra era deja aprinsă”, nota cu un oarecare optimism Nicu Negrici, însă şi acest gen de gândire pozitivă avea să se atenueze puternic în faţa unor evenimente cumplite, pe care le-a trăit nemijlocit.

Principala lecţie pe care mi se pare că a învăţat-o în război Nicolae Negrici a fost cea a fragilităţii vieţii: acum eşti, acum nu mai eşti. Sunt multe astfel de pasaje: „Într-adevăr, în faţa glonţului, în faţa morţii, geniu sau nebun, toţi suntem egali.” / „În război nu e nimeni cununat cu viaţa.” / „Dar peste cine viaţa nu-şi aşterne praful, mucegaiul şi uitarea?”

De altfel, cred că din toate memoriile de război citite în ultimii ani – şi nu au fost puţine, mai ales de când cu marcarea Centenarului – cartea aceasta m-a impresionat cel mai tare la capitolul dramatismul situaţiilor descrise. Nicolae Negrici povesteşte ca nimeni altul despre duritatea frontului şi despre cât de mult contează fiecare gest, oricât de mic, atunci când eşti foarte aproape de inamic.

Şi una peste alta, după ce a ajuns la Cotul Donului, unde a dat dovadă de iniţiativă şi eroism (veţi citi în „Cuvânt înainte” despre asta), Nicolae Negrici s-a întors în ţară, cu gradul de căpitan. Cine să se fi gândit că războiul de acasă avea să fie şi mai parşiv decât cel „adevărat”?

Cu comuniştii la putere, mulţi militari care participaseră la campania din est, aveau să fie eliminaţi: fie închişi, fie daţi afară din armată şi obligaţi la tot felul de munci înjositoare. Astfel, grozăvia acestei cărţi îţi apare şi mai clară în momentul în care, după ce citeşti tot ce păţeşte omul acesta pe front, îţi dai seama că nici după război nu a avut linişte, că s-a temut întruna pentru viitorul său şi al familiei sale, deşi ar fi trebuit să fie apreciat ca un erou (lucru reglat, însă târziu, foarte târziu).

În una dintre poeziile pe care Nicolae Negrici le-a scris pe front pentru soţia sa, Maria, şi care sunt incluse în această carte, este un vers care nu are cum să nu-ţi rămână în minte: „De dragul tău aş strânge-n braţe spinii”. După cum a luptat şi după cum a trăit Nicolae Negrici, nu ar fi exagerat să ne imaginăm că în locul soţiei ca destinatar al poeziilor a fost ţara însăşi, pe care militarul Nicolae Negrici a slujit-o cu demnitate, salvând de la moarte ori captivitate foarte mulţi camarazi.

Nicu Negrici, „Amintiri din război. 1941/1944”, Editura Humanitas, anul publicării: 2019, nr. pagini: 180

Cartea este disponibilă pe libris.ro şi elefant.ro.

elefant.ro

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here