Autoarea londoneză Jane Green a ajuns la maturitatea creativă odată cu romanul Nopți în Marrakech, dovedind că răbdarea și tenacitatea fac casă bună într-un domeniu care cere multe nopți nedormite de la cei care visează ca operele lor să primească și titlul de „bestseller”.
Jane Green a cunoscut un succes fulminant odată cu acest roman recent tradus și la noi și publicat la Editura Corint Fiction. În Nopți în Marrakech, Londra și Marocul anilor ’60 sunt surprinse în tumultul frumos și angoasant în egală măsură, în miezul unei splendori care nu ținea cont de reguli și care, totodată, își croia propriul drum prin mâinile unor tineri care cucereau lumea și libertatea deplină.
Claire e o tânără care visează la strălucirea care înconjoară vedetele acelor ani, de la John Lennon și până la actrița Talitha Getty, la nebunia sinceră care înconjura destinele acestora. Atmosfera surprinsă de Jane Green e fidelă acelei perioade și fascinează prin „glamourul” specific. Include elemente reale din biografiile acestor personaje, unele nume fiind modificate, dar inspirate de viețile lui Brian Jones (în carte, Dave Boland, ucis în condiții suspecte), Keith Richards (Eddie) și Anita Pallenberg (Lissy). Claire e fascinată de Talitha atunci când o întâlnește în Maroc, acolo unde ajunge după ce devine, ușor-ușor, tânăra care își dorea să fie, lăsând în urmă mediul comun și familiar de care încercase să se desprindă. Casa familiei Getty (Paul și Talitha) e casa în care sunt găzduiți artiști, majoritatea vedete rock, iar petrecerile lor din deșert sunt dezmățuri excentrice. În Marrakech Claire sau „Cece”, cum i se mai spune după ce intră în această nouă lume, descoperă în scurt timp că regulile aici nu există, iar lumina Talithei o captivează și o atrage pe tânăra protagonistă.
Dacă îţi place site-ul citestema.ro:
De la o inocență specifică vârstei („Cât de nătângă fusesem, mă gândeam acum, încât să-mi imaginez că aș putea fi culeasă din mijlocul mulțimii din gara Waterloo, că voi găsi străzile garnisite de probe de dans și podiumuri de modă, că voi păși direct într-o viață extraordinară”), Claire ajunge să trăiască în mijlocul celor pe care îi admira de la distanță. Începe să își dea seama treptat că în spatele unei străluciri care îți ia ochii, dincolo de scenele aprinse, atunci când liniștea se lasă, secretele ascunse de ochii publicului amețit de succes încep să iasă la iveală. Relațiile nu sunt ceea ce par în fotografiile din revistele acelor ani, iubirea în acea lume vine în diferite forme, drogurile sunt mai prezente ca oricând, iar finalurile nu sunt dintre cele mai fericite.
Există și un fel de pasaj de inițiere, o trecere faimoasă către acest univers al anilor nebuni de acum mai bine de jumătate de secol: clubul Scotch of St. James, deschis în iulie 1965, în care avuseseră deja loc trei concerte Beatles, patru Rolling Stones și concertaseră, de asemenea, The Who, The Kinks, The Animals și The Hollies. Cece e prinsă imediat în mrejele acestei lumi din care nu vrea să iasă și de care se lasă îmbrățișată din toată inima.
Jane Green reușește să puncteze cu multă delicatețe tocmai diferențele dintre ceea ce hoardele de „groupies” văd și ceea ce ascunde, în realitate, viața vedetelor din acei ani. Chiar și după ce acea perioadă din viața ei se va încheia, va privi cu o dulce nostalgie către tot ceea ce acei ani i-au oferit, înțelegându-le pe deplin esența:
„Mă uit înapoi la vremurile acelea, la felul în care ne veneau idei nebunești și spontane ca aceasta, pe care le puneam apoi în practică fără nicio clipă de ezitare, implicându-ne cu toată ființa. Nu mi-aș putea imagina pe nimeni făcând asta în zilele noastre, cel puțin, nu dacă mă gândesc la cât și cum muncesc tinerii astăzi. Dar atunci descopeream că ne puteam satisface orice capriciu. Nu duceam grija responsabilităților sau a planurilor pe care ni le făcuserăm. Acționam pur și simplu. Lumea era stridia noastră și aveam de gând s-o savurăm până la ultima picătură”.
În aceeași măsură, darul lui Jane Green în cel mai nou roman al său este de a nu lăsa nimic în exces într-un univers al exceselor. Surprinde emoția, spaima, iluzia, încântarea și dezamăgirea, dar îi oferă lui Cece puterea de a vedea lucrurile cu luciditate, de a se desprinde la timp, de a nu lăsa ca universul interior să se destrame, fiind, în schimb, în continuare guvernat de candoare. O descoperă pe Talitha cea din spatele imaginii pe care aceasta o proiecta în lume, îi află tragedia anilor în care ea și mama ei fuseseră în lagărul de prizonieri de la Java după ce Indonezia a fost invadată de japonezi, îi ghicește și simte singurătatea copleșitoare într-o lume în care ești aproape întotdeauna înconjurat de alții.
Va reveni treptat către lumea din care pornise de la bun început, va ajunge la un echilibru care nu o va face însă să judece chipurile pe care le lasă în urmă, înțelegându-le, dimpotrivă, suferința, trăind alături de ele extazul și fericirea.
Odată cu cel mai nou roman al lui Jane Green, cititorului îi este dat să facă o călătorie autentică în inima amețitorului Maroc, să experimenteze tot ceea ce experimentează Cece și să răsufle ușurat, în cele din urmă, când protagonista își va regăsi propriul drum.
Jane Green, „Nopți în Marrakech”, Editura Corint Fiction, traducere: Ioana Petridean, anul publicării: 2023, nr. pagini: 368
Cumpăraţi cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Jaanus Jagomägi / Unsplash
scrie un comentariu