Nopțile din Mittelstadt – Marian Ilea

0
56


Text exclusiv citestema.ro

Textele din “Nopţile din Mittlestadt”
merită citite din cauza textelor care nu s-au calificat în carte

“Amatorii de proză scurtă, că e un reviriment al acesteia pe piaţa literară, vor citi Nopţile din Mittlestadt că ăsta-i trendul, cei care-şi doresc roman sau roman puzzle vor citi Nopţile din Mittlestadt deoarece are 192 de pagini şi se poate lectura: uşor, repede şi cu folos.

Şi cum rubrica asta e provocatoare, zic în spiritul ei: cei de mai sus, amatorii de proză, cititorii de literatură, vor citi sau nu vor citi Nopţile din Mittlestadt.

Mai interesantă în volumul acesta e partea din el care nu s-a calificat în economia textelor publicate şi ajunse CARTE!

Un bătrân miner din Mittlestadt de 82 de ani conversează pe skype cu fata lui în fiecare seară la ora 21.00! Îi spune acesteia cât are glicemia, cât e colesterolul, cât a crescut ori a scăzut tensiunea. Ca într-un ritual. De-abia apoi se culcă. Adoarme liniştit (vezi Skype-ul mătuşii Mărie a Văleanului, text care s-a calificat şi se găseşte în CARTE).

În Mittlestadt bătrânii au preluat tehnica la zi (a secolului 21) şi o folosesc cu dexteritate.

La magazinul de telefonie mobilă din oraş, când e zi de pensie, e coadă de dimineaţă. Bătrânii Mittlestadt-ului îşi cumpără noile modele de telefoane mobile. Mai primesc şi câte-o tabletă Samsung, când şi când!

Între cositul ierbii şi făcutul mâncării, pe soba de lemne, studiază noua tehnologie. O folosesc pentru a-şi controla copiii plecaţi în cele străinătăţuri ş.a.m.d.

Dacă mă gândesc la un alt text care nu s-a calificat în CARTE, cred că din pricina lui Nopţile din Mittlestadt merită citit. Şi nu sunt toate nopţile din oraş, au rămas multe altele nescrise.

Lauber a fost primul vânător al urbei. Între anii 1780-1835. Mergea la biserică în fiecare duminică şi când creştinii repetau în cor textele religiei lor, Lauber striga: Trag cu puşca! Lângă el au venit alţi patru vânători din Tirol. S-au stabilit în Mittlestadt. Şi-au cumpărat arme. Mergeau la vânătoare în fiecare sâmbătă, duminica erau la biserică. Lauber avea cinci arme de vânătoare. Câte una pentru fiecare cărare ce ducea spre munte. Armele se învăţaseră să tresalte şi-n rastel de câte ori trecea câte un cerb ori mistreţ pe una dintre cărări. Se auzea un zgomot în rastel. Lauber se uita la arma care tresăltase. Ştia pe ce cărare se preumblă vânatul.

Într-o Sfântă Noapte de Înviere, vânătorii Mittlestadt-ului au pus sub fundaţia bisericii armele. S-au întors în noaptea următoare şi când au luat ce puseseră în urmă cu 24 de ore sub fundaţia bisericii, au ieşit morţii din mormintele Mittlestadt-ului, i-au fugărit până-n centrul oraşului. N-au spus la nimeni nimic. Dar s-a aflat tot. C-aşa-i în Mittlestadt, c-aşa era şi atunci ca şi astăzi în oraş. Strănepoţii lui Lauber au rastelul şi o armă a stră-străbunicului lor. Din când în când arma se mişcă în rastel. E semn că, pe o cărare care duce către munte, trece vânatul.

E un text despre o NOAPTE A MITTLESTADT-ULUI care nu s-a calificat în CARTE!

A mai fost şi povestea stomatologului de la Budapesta. Copil sărac din periferia oraşului, plecat la studii. A ajuns doctorul cu mână de aur, punea dinţi înaltei societăţi budapestane. Şi-a cumpărat casele de pe o stradă devenită pământ mittlestadt-ian la Budapesta. Îl aducea pe taică-său, bătrânul hornar al urbei, în capitală. Îl ducea la Operă, la teatru. Lajos stătea în loja centrală. Nu înţelegea nimic. Îi era dor de apa de la izvorul Borcutului din oraşul lui. Budapestanii ăia aveau apă moale. De aia li se stricau dinţii. De aia avea fiu-său de lucru. Venea acasă cu o locomotivă specială care ducea un singur vagon. Se întoarce Lajos, hornarul, ziceau mittlestadt-ienii. E singur în vagonul lui, continuau aceia. Din gară, Lajos alerga la izvor. Se aşeza pe o piatră, se ridica şi bea apă de izvor. Până seara stătea acolo. Era seara întoarcerii lui de la Budapesta. Se pregătea pentru noaptea ce va să vină.

Nici textul ăsta nu s-a calificat în CARTE!

Cred că mulţi dintre cititorii de proză care n-au de gând să citească Nopţile din Mittlestadt vor deveni curioşi să citească textele care s-au calificat în CARTE, după ce au citit puţine din textele care nu s-au calificat.

Mittlestadt (Medio-Monte, Felsobanya) şi Ieudul (Desiştea) şi Herina configurează un spaţiu cu un diametru de 30 de kilometri din Maramureşul istoric.

Nopţile din Mittlestadt e o carte cât o felie de viaţă a acestui spaţiu. Aşa cum alte cărţi ale autorului care scrie acest text sunt alte felii de viaţă din TORTUL la care un prozator munceşte ca un cofetar celebru din HERINA!” – Marian Ilea

Editura Cartea Românească; anul apariţiei: 2018; pagini: 192.


Cumpără cartea

Marian Ilea (n. 1959, Maramureș), a debutat editorial cu volumul de povestiri „Desiștea” (Cartea Românească, 1990, premiul Salonului Național de carte Cluj). În 1993, publică „Desiștea II” (Cartea Românească). În anul 1997, volumul de teatru „Ariel” (Cartea Românească) obține premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun volum de teatru. Mai publică volumele „Casa din Piaţa Gorky” (Editura Cornelius, 1999), „Vacek” (Editura Dacia, 2001, Premiul pentru proză al Asociatiei Scriitorilor București), „Ceasul lui Bronnikov” (Editura Dacia, 2002), „Povestiri din Medio-Monte” (Editura Dacia, 2003, Marele premiu al Saloanelor “Liviu Rebreanu”), „Povestiri cu noimă” (Editura Dacia, 2006), „Rodica e băiat bun” (Archeus, 2008), „Libertatea începe în șapte aprilie” (Editura Dacia, 2009), „Înțeleptul” (Tracus Arte, 2013), „Societatea de Socializare din Medio-Monte” (Tracus Arte, 2014), „Capra germană si gramofonul” (Tracus Arte, 2014), „Herina” (Cartea Românească/Polirom, 2016), „Grăsane făcând baie cu uşile larg deschise” (Cartea Românească, 2017). Piesa de teatru „Societatea de Socializare din Medio-Monte” se montează la Teatrul Municipal Baia Mare, obținând Premiul de regie la Fringe Festival București.

elefant.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here