Asha Lemmie a trăit în ea, ani buni, povestea pe care avea să o redea, în cele din urmă, în volumul său de debut, „Cincizeci de cuvinte pentru ploaie”. De abia după ce citești romanul și afli, din declarațiile autoarei, că Noriko „Nori” Kamiza este o „versiune exagerată” a acesteia, poți să înțelegi de ce i-au trebuit atâția ani Ashei Lemmie pentru a da formă și a pune pe hârtie o asemenea poveste.
Ficțiunea istorică plină de forță pe care Asha Lemmie ne-o înfățișează, cu autenticitate și talent genuin, dă seamă despre suferință, reziliență, rasism, tradiții și speranță. Idiomul japonez care spune că „există cincizeci de cuvinte pentru ploaie” (dată fiind frecvența cu care plouă în Japonia) a fost valorificat în roman sub forma metaforică a provocărilor pe care viața ni le pune înainte. Iar provocările pare că fac parte, încă de timpuriu, din destinul lui Nori Kamiza pentru simplul motiv că ea e „altfel”, că aspectul și sângele ei sunt „impure”, nealiniate sacrosanctelor standarde și tradiții ale culturii nipone.
Fiica nelegitimă a unei înalte aristocrate japoneze, măritate, și a iubitului ei adulterin, un soldat afro-american, Nori poartă dublul stigmat al dragostei din afara căsătoriei și al pângăririi rasei. Nori este o proscrisă încă de la naștere și pentru ea nu există milă, căci are vina de a fi apărut pe lume, ca o mărturie vie a păcatului mamei ei și a nesupunerii acesteia față de obligațiile impuse de rangul ei.
Abandonată de mamă la 8 ani și primind drept moștenire de la aceasta doar trei îndemnuri – „Nu pune întrebări. Nu riposta. Nu te împotrivi”, Nori este lăsată în „grija” bunicilor, pentru care cea mai mare preocupare este transformarea ei într-un secret deplin, într-o non-existență. Fără acte de identitate și fără părinți, Nori este izolată în mansarda impozantei reședințe a bunicilor ei, „tratată” cu băi fierbinți menite să-i ardă pielea, spre a o albi ulterior, și bătută sistematic. Existența lui Nori este anatema vie pe care orgolioasa familie Kamiza, înrudită cu Casa Imperială Japoneză, trebuie să o poarte.
Într-o Japonie aflată în plin proces de transformare a mentalităților după cel de-al Doilea Război Mondial, vechile familii aristocratice, așa cum este și cazul familiei Kamiza, se aflau în situația de a încerca să-și mențină privilegiile, grație unor cutume stricte. Una dintre acestea viza întâietatea acordată pe baza criteriilor de gen: moștenitorii de sex masculin erau privilegiați în considerarea perpetuării numelui familiei. Astfel că apariția unui băiat în neamul Kamiza, respectiv a fratelui vitreg al lui Nori, face ca lucrurile să pară a lua o întorsătură acceptabilă.
Akira este nu doar fratele vitreg mai mare al lui Nori, ci și singura rază de soare din viața ei. Într-o minunată împletire narativă derulată pe fondul acordurilor de vioară sau de pian, Akira aduce viață și speranță în existența lui Nori, chiar în momentul în care drumul acesteia părea să fi ajuns la final.
Legătura dintre Nori și Akira, mediată de dragoste fraternă, dar și de muzică, este mai presus de cuvinte. Akira, personajul pe care, ca cititor, nu ai cum să nu-l iubești, pare, dincolo de întruchiparea binelui, simbolul reformării mentalităților, al opoziției în fața cutumelor anacronice și toxice.
Nori, ajunsă ca o ironie a sorții, unica moștenitoare a neamului Kamiza, va duce mai departe idealul lui Akira, prin promisiunea pe care și-o face de a reforma închistatele tradiții ale familiei, chiar cu prețul propriei fericiri. Ca și mama ei, Nori ajunge să-și sacrifice dragostea pe altarul datoriei față de blazonul și numele familiei. Regăsim aici una dintre constantele mentalității nipone – cultul datoriei – ceea ce dă poveștii aerul de veridicitate al oricărei narațiuni bine scrise.
Respirând muzică, dar și speranță, romanul Ashei Lemmie este o poveste care, prin străfulgerările sale de suferință, atinge cele mai sensibile corzi ale sufletului uman. Puterea de a te supune încercărilor vieții fără a fi doborât este, poate, valoarea cea mai de preț pe care o putem transmite urmașilor noștri, indiferent de religia, rasa sau poporul din care facem parte.
Asha Lemmie, „Cincizeci de cuvinte pentru ploaie”, Editura Trei, anul publicării: 2021, traducere: Irina-Marina Borțoi, nr. pagini: 488
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu