Superba antologie a lui Cosmin Perța, În mijlocul unei istorii tragice, imobile, publicată în 2022 la Editura Cartier, este structurată cronologic: Zorovavel (2002); Santinela de lut (2006); Cântec pentru Maria (2007); Fără titlu (2011); Cântec de leagăn pentru generația mea (2018); Inedite (2017-2022).
Fiecare etapă/perioadă creativă are trăsături distincte și se compune din mici obsesii stilistice, estetice. Perioadele, aglutinate într-o antologie, nu se trădează una pe cealaltă, ci oferă cititorului o lectură unitară (chiar dacă între Zorovavel și Inedite apar 10 ani).
Urmând trecerea timpului, poezia lui Cosmin Perța se coace calm sub lumina solară a anotimpurilor ce se scurg și trec din autor în vers și invers.
Spre exemplu, în Zorovavel, într-un imaginar pestriț și condensat ca-ntr-o pictură de Hieronymus Bosch, întâlnim masca.
Oscar Wilde afirma că „o mască ne poate spune mai multe decât o față’’. Masca (Zorovavel) amintește de guvernatorul persan (Zorobabel) care a primit ordinul de a conduce reconstruirea celui de-al doilea templu din Ierusalim. Cuvântul cheie fiind chiar reconstruire.
Dacă îţi place site-ul citestema.ro (Citeşte-mă! / Citeşte, mă!):
Așadar, măștii i se oferă rolul de arhitect. Zorovavel proiectează utilizând cuvinte, pauze, semne de punctuație, figuri de stil, schița locului în care trăim.
Într-un imaginar marginal, el explorează mizeria cotidiană și-o transformă într-un mecanism de apărare. Cum? Prin atitudinea adoptată față de alteritate, fragilitate, schelărie exterioară.
El este infantil, naiv, aproape pur când spune: „am cele mai frumoase pietre din lume și un binoclu făcut din bostan”. Meditează privind în tăcere „furunculii orașului împrăștiind un puroi galben” sau pur și simplu amintind de „colecția de sânge de pe pereți”. Lucru care trimite cititorul cu gândul la simulacrul de stil infantil folosit de Ourednik în „Europeana”.
Cosmin Perța și-a urmat propria traiectorie. În poeziile lui, absente sunt: alunecările pe panta pornografiei și coloristica argotică (predilecte generației sale).
Ce are în plus? Poezia lui este decorată cu elementele suprarealiste: „faianța albastră inundând baia”; comparațiile lui mustesc de tentația morbidului „păienjeni imenși, cât burțile femeilor gravide”, iar imaginarului său poetic nu-i lipsesc nici obișnuitele elemente (întâlnite în romane) fantastice: „o dimineață de iarnă albă ca un iepure șchiop”.
Splendide sunt și aceste light leaks-uri soresciene marcate de: interjecții (iată cum moartea vine pâș-pâș), de spiritul ludic și de ambiguitatea limbajului.
Un pic de context legat de „Generația 2000”, din al cărei pluton vital face parte și Cosmin Perța. Deprimistul Gelu Vișan afirma: „fără suferință artistică poezia nu există, fără trăire un poem nu poate respira”. Iar o sintagmă a Elenei Vlădăreanu a „pecetluit” victoria douămiiștilor față de optzeciști: „îl vezi pe autor zvârcolindu-se și așa ajunge la tine”.
Din cele două afirmații putem extrage concluzia. Douămiiștii pornesc din/dinspre afect. În același timp, nu putem să nu amintim de acel „eram prea diferiți” al lui Cosmin Perța. Cu toate că douămiiștii au plecat din același punct (autenticitate, ruptură față de trecut, atenție oferită celui care scrie, fracturare discursivă și dorința de a recâștiga cititorul ca partener de dialog), fiecare și-a urmat propria rută.
În Cântec de leagăn pentru generația mea o voce puternică, diferită, se înalță din pagină ca o hologramă și îndeamnă: „plângi, plângi că o să-ți cumpăr o inimă de plastic”, pentru că „absurdul ne copleșește”.
Utilizând pluralul persoanei I, Cosmin Perța trasează, ca un Zorobabel înfrânt, linia punctată a cântecului de leagăn pentru generația lui, a mea, a noastră: „vom citi, ne vom cultiva, vom avea experiențe, vom face să fie bine, vom scăpa cumva, va avea fiecare o drujbă a lui”.
O antologie 100% memorabilă.
Cosmin Perța, În mijlocul unei istorii tragice, imobile, Editura Cartier, anul publicării: 2022, nr. pagini: 256
Cartea poate fi cumpărată de la:
scrie un comentariu