Prozatorul, publicistul, omul de radio și criticul literar Iulian Ciocan a îmbogățit și anul acesta colecția de autori publicați de Editura Polirom prin al cincilea roman al său, „Clovnul”. A mai publicat Înainte să moară Brejnev, Tărîmul lui Sașa Kozak, Iar dimineața vor veni rușii, Dama de cupă. Romanele sale s-au bucurat, de fiecare dată, de traduceri în mai multe limbi străine, Iulian Ciocan publicând proză și în reviste și antologii din Statele Unite, Germania, China, Cehia, Bulgaria, Belgia și Brazilia.
O reinterpretare a mitului lui Faust împreună cu o critică adusă climatului politic din Republica Moldova reprezintă pilonii principali ai unui roman de actualitate, o distopie în care satira și suspansul se completează perfect.
Societatea din Chișinău e supusă unei încercări neașteptate, unei probe pe care nimeni nu o va trece, iar cei care i se opun au un destin la fel de îngrozitor precum cei care încheie pactul cu cel care le cumpără păcatele în schimbul a sute de euro, în funcție de gravitatea acestora: Clovnul, acest Mefisto contemporan, acest personaj lugubru căruia îi este însă foarte ușor să îi convingă pe oameni că Fundația „Conversiunea Păcatelor” le vine în ajutor. Pe fundal, croncăniturile unor ciori din ce în ce mai grase și mai agresive întăresc dramatismul unei apocalipse a valorilor.
Fiecare personaj ascunde secrete, păcate mai mari sau mai mici, toate bune de răsplătit cu sute de euro din seiful fundației misterioase. Universul imaginat de Iulian Ciocan e verosimil, un viitor posibil și nu foarte îndepărtat, chiar prezent, în unele forme, căci tranzacții „necurate” au loc dintotdeauna, cu precădere în societățile supuse unui regim politic injust.
Profesorul Valeriu Frecăuțan, septuagenarul și fostul pompier Veniamin Bîrliba, Serioja Varzari, Petru Malai, Polea Mășcăuțan, Ciprian Poiată, polițiștii Roman Arici și Iulian Boguș sunt indivizi care nu au cum să scape din jocul magistral pus la cale de Clovn și, cel mai probabil, de Marele Oligarh însuși (să fie doar o coincidență că ambii au tablouri identice în birouri, cu un alozaur însetat de sânge?). Semnalmentele Răului sunt clare ca lumina zilei, invizibile doar în ochii celor care sunt dispuși să-și vândă păcatele. Sanda Tanda Nagîț, această „cucuvea” al cărui nume scoate la iveală încă un semn (Sa–nda Ta-nda Na-gîț), se dovedește a fi cel mai iscusit și nonșalant „dealer”, convingându-i pe cei care trec pragul fundației că a-și vinde cele mai mari păcate e o nimica toată. Acțiunile sale sunt un firesc al vieții, un fapt inevitabil: „Poate că e prea mult sânge, poate, dar sângele acesta e ne-ce-sar, domnule. Fără el, pictorul n-ar fi reușit să redea autenticitatea vieții! E o legătură indisolubilă între prădător și sângele prăzii, ca între om și păcat!”.
Scund, în sandale albe și fără șosete, cu pantaloni albaștri pe picioarele scurte, cu o curea roșie, un tricou galben cu AC/DC și o șapcă roșie de baseball de sub care se ivește un păr gras și cărunt, Clovnul e un simbol al păcălelii în sine, al farselor care ne iau întotdeauna pe nepregătite. Pactul cu acest personaj scoate la iveală trecuturi întunecate, răscolește conștiințe și îi transformă pe cei care își vând păcatele în inși de nerecunoscut. Banii câștigați prea ușor au acest efect asupra lor sau propria conștiință care îi apasă, dintr-odată, mult prea greu? Indiferent de ceea ce îi transformă, finalul lor e unul tragic de fiecare dată. Cei care încearcă să găsească răspunsuri, să se opună statului care nu le oferă nimic („statul e un căcat”), au parte de o încheiere a socotelilor cu viața la fel de dezastruoasă.
Tragicul se ascunde în viețile cetățenilor din Chișinăul romanului indiferent de existența fundației, însă intervenția Clovnului pare doar să fi răscolit această lume în care protagoniștii se convinseseră că trecutul e bine ascuns sau pe deplin uitat. La polul opus de mitul creștin, aici păcatele nu sunt iertate, ci ajung să-i subjuge pe cei care le-au înfăptuit. Cei care au greșit vor plăti, iar amenințarea unui cer înnegrit de stoluri infinite de ciori lacome se apropie din ce în ce mai tare. Planează, în așteptare, deasupra unei lumi fără valori și care se lasă furată de mirajul îmbogățirii rapide, mânate de o lăcomie firească în climatul politic opresiv.
Personajele conving printr-o transformare veridică, una care nu miră pentru că există condițiile necesare, au nu doar o societate dezmembrată în jurul lor, ci și vieți care mocnesc de secrete, cu familii în care adevărul e spus doar pe jumătate și din care iubirea a pălit în urmă cu mai bine de douăzeci de ani. Închiși la ospiciu sau morți, vinovați de a-și fi vândut sufletul diavolului sau de a fi încercat să aducă lumină în fața „orbirii colective”, protagoniștii sunt toți personaje captivante, autentice și impecabil satirizate.
Deznodământul rămâne la alegerea noastră doar în măsura în care îndrăznim să credem că cineva ar putea pune capăt celei mai mari farse din istorie în vreme ce, în realitatea distopică, un nou partid se va înființa, avându-i ca membri pe cei care nu au stat o clipă pe gânduri înainte de a-și trăda propriul trecut.
Cu suspansul caracteristic unui roman polițist, cu umor bine dozat, cu un farmec aparte al personajelor, romanul Clovnul aduce în prim-plan slăbiciunea unor ființe care nu cred că mai există alternative. Dezvăluind un univers înnegurat de auspicii nu tocmai bune, recognoscibil prin vicii și păcate cunoscute în societatea modernă, satira lui Iulian Ciocan, în chip de distopie, pune accentul pe cele mai importante aspecte ale unei vieți în care fundații precum cele ale unui chip machiavelic se ivesc, la colț de stradă, într-o singură noapte, într-o singură clipă de neatenție.
Iulian Ciocan, „Clovnul”, Editura Polirom, anul publicării: 2021, nr. pagini: 208
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu