Ayaan Hirsi Ali se înscrie în topul celor mai importante autoare contemporane din mai multe perspective care influențează mentalități și aduc informații valoroase cu privire la probleme esențiale despre care se vorbește deschis prea puțin. Activistă pentru drepturile femeilor, cu o poveste de viață în afara oricărui tipar și pe care o puteți descoperi citind Nomada (Editura Polirom, 2021), Ayaan Hirsi Ali a semnat și volumele Infidel, The Caged Virgin, Heretic și The Challenge of Dawa.
Cartea Prada. Imigrația, islamul și erodarea drepturilor femeilor (Editura Polirom, 2021) e cea mai nouă apariție și îi dovedește lui Hirsi Ali, din nou, abilitățile de documentarist extraordinar. O carte-document, volumul pune limitarea drepturilor femeilor din Europa în directă legătură cu creșterea numărului de imigranți începând cu anul 2015, după ce Angela Merkel a anulat Regulamentul Dublin care impunea ca cererile de azil să se facă obligatoriu la primul punct de intrare în Uniunea Europeană. Un an mai târziu și după cinci atacuri teroriste, s-a dovedit că situația nu putea fi gestionată așa cum anunțase cancelarul german. De atunci și până în prezent, atrage atenția autoarea, numărul imigranților a continuat să crească semnificativ, iar statele europene au eșuat constant în ce privește integrarea acestora și sprijinirea lor în direcția adoptării valorilor europene.
Ayaan Hirsi Ali vorbește deschis despre creșterea cazurilor de agresiuni sexuale în ultimii ani și își bazează cartea pe raporturi ale poliției și statistici oficiale, de necontestat, cu precădere din Germania, Marea Britanie, Suedia și Franța, țări care se confruntă, în prezent, cu „zone interzise”, cartiere în care imigranții au importat propriile valori și reguli și în care femeile sunt aproape inexistente în spațiul public, iar cetățenii din statele amintite s-au mutat în cu totul alte zone.
Autoarea atrage atenția asupra situației reale când vine vorba de violența sexuală împotriva femeilor și drepturile acestora încă necucerite pe deplin, amintind că aceste drepturi sunt „fragile și supuse riscului de a fi erodate de bărbații care se uită la femeile independente ca la o pradă”.
Problemele privind integrarea sunt cunoscute, de la legile permisive care îngreunează deportările și gestionarea concretă a numărului de imigranți până la hățișul birocratic care îi ține uneori pe azilanți ani de zile în taberele de refugiați.
În ce privește agresiunile sexuale asupra femeilor, pedepsele sunt prea blânde sau inexistente, iar în multe situații autoritățile se retrag pentru a nu alimenta „tensiunile rasiale”, fără ca aici să fie vorba de rasism sau de islamofobie, ci de fapte concrete și o confuzie injustă îmbrățișată de autoritățile care plasează responsabilitatea de a se proteja de pericol pe umerii femeilor, sfătuindu-le fie să nu iasă noaptea din casă, fie să nu iasă neînsoțite.
Problemele asociate cu violența și hărțuirea sexuală, în creștere în ultimii ani, sunt puse în directă legătură cu gestionarea deficitară a valurilor de imigranți care au intrat în Europa din 2014-2015 și până în prezent. Hirsi Ali face lumină pentru publicul larg asupra modului în care sunt înfăptuite aceste acte de nejustificat, în totală opoziție cu valorile occidentale, atrăgând atenția asupra limitelor pe care bărbații agresori nu le respectă deoarece, prin doctrina lor, femeile nu au drepturi (sunt date exemple care vizează poligamia, îndoctrinarea prin dawa, comunitatea – ummah – care decide pentru individ, regulile care nu protejează femeile în niciun fel).
Prin nepedepsirea severă a acestor agresiuni, făptașii sunt încurajați să recidiveze, ajungând să se considere deasupra legii sau de neatins: „Dacă bărbații egipteni le hărțuiesc pe egiptence pe străzile din Cairo, apoi vin în Germania și se comportă la fel cu germanele pe străzile Kölnului nu e din cauză că se simt inferiori sau oprimați, ci din cauză că cred că vor scăpa nepedepsiți, la fel cum au scăpat și în țara lor”.
Statul de drept se clatină prin lipsa de reacție sau prin răspunsuri ineficiente ale statelor europene în fața unor probleme cât se poate de grave. Cei care ar trebui să recunoască fățiș situația scăpată de sub control se ascund însă în spatele unor strategii de negare, de la respingerea unor fapte concrete (după agresiunile sexuale din noaptea de Anul Nou din Köln, când peste 661 de femei au depus plângere, poliția anunțase că fusese o noapte „în general pașnică”; ulterior oficialul care făcuse această declarație a fost demis), până la strategii precum orientarea atenției într-o direcție greșită, confuzie semantică (se evită să se vorbească deschis despre naționalitatea agresorilor), studii fictive, acuzații de bigotism, apel la compasiune (datoria morală de a-i salva), false soluții (plasând responsabilitatea pe umerii femeilor), teama de bigotism și alte consecințe.
Occidentul eșuează pentru că refuză să îi pregătească pe imigranți pentru ciocnirea culturală de care vor avea parte, fiind mult mai puțini cei care se integrează cu succes și care adoptă cu toată deschiderea valorile europene, respectând litera legii din țara care îi găzduiește. Portretul pe care îl face autoarea unei Europe care trăiește cu frica în sân nu e unul îmbucurător, amintind că s-ar putea să nu fim departe de „Povestirea Cameristei” a lui Margaret Atwood:
„Pentru femeile care trăiesc în această atmosferă, a fi singure în public a devenit periculos. (…) Să te faci mică în fața bărbaților, să fii cu ochii în patru, să eviți să atragi atenția asupra ta: aceasta este viața zilnică a femeilor din Africa și din Orientul Mijlociu. Eu și cu sora mea am crescut în Mogadishu și Nairobi, și ne acopeream cu hijabul ca să ne ascundem de lume. Astăzi, femeile din Europa trebuie să se gândească cum să se îmbrace ca să nu atragă atenția numărului tot mai mare de bărbați în căutare de pradă”.
Propune însă și rezolvări, considerând că deși e puțin probabil să ne pierdem de tot drepturile, e necesar ca autoritățile să înceapă chiar acum să rezolve aceste probleme, să le dezbată deschis, să nu mai permită imigranților să respingă sistematic valorile europene și să elimine toate piedicile din calea integrării. O lectură tulburătoare, esențială, cu informații valoroase care vă ajută să obțineți una dintre cele mai oneste perspective asupra lumii în care trăim, Prada lui Ayaan Hirsi Ali se dovedește a fi una dintre cărțile obligatorii pentru un viitor al libertății depline.
Ayaan Hirsi Ali, „Prada”, Editura Polirom, anul publicării: 2021, nr. pagini: 320, traducere: Adina Avramescu
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă de Ali Arif Soydaş pe Unsplash
scrie un comentariu