Având ambiția de a reda spiritul Americii anilor ‘90 ca modalitate de a explica America de acum, Ben Lerner s-a lansat în scrierea unui roman dens, curajos, dar și caustic. Adam, absolvent al școlii din Topeka, revine asupra vieții sale din liceu, din perspectiva unui coleg de clasă cu deficiențe mintale, dar și a cumulului de relații, tensiuni și sincope ce creionează viața familiei sale și a cunoscuților ei, într-o încercare de a diseca și a analiza adulterul, iertarea, excluziunea, masculinitatea, crizele identitare și nu numai.
Povestea este construită sub forma unui montaj de episoade prezentate către Adam, Jane (mama sa) și Jonathan (tatăl său). Adam, acum adult, își psihanalizează adolescența, apoi plonjează, succesiv, în aceeași manieră, în viața părinților săi, apoi, în cea a bunicilor, revenind, la finalul romanului, la viața sa de matur căsătorit, tată a două fetițe.
Maniera de a construi narațiunea se bazează pe schimbul constant de perspective, ceea ce dă întregului text un aspect eterogen, dar cu atât mai interesant, un melanj de cadre narative sau cinematografice. Această impresie este parțial tulburată de continuitatea inserării unor mici episoade din viața lui Darren care prefațează toate capitolele, mai puțin ultimul. Darren, copil cu o tulburare de dezvoltare și coleg de școală al lui Adam, este tratat cu cruzime insidioasă sau manifestă de către congenerii săi. Copilul-uriaș și, mai apoi, copilul-bărbat, Darren este prototipul retardatului masiv, dar (aparent) blând, aflat veșnic la joncțiunea dintre aclamata „incluziune” și umilirea evidentă. Furia latentă a lui Darren va exploda ocazional în acte juvenile violente, iar pe termen lung, se va metamorfoza într-o traiectorie de viață cu consecințe imprevizibile, potențial dezastruoase. Din punctul acesta de vedere, romanul lui Ben Lerner poate fi descifrat în cheia „etiologiei” violenței.
„Acum îți voi arăta fotografia unuia dintre protestatari. Darren este mai gras decât ultima dată când l-ai văzut, poartă barbă, e aproape cu siguranță înarmat, cu toate că în fotografie nu i se zărește nicio umflătură pe sub sacou; poartă șapca lui roșie de baseball, ținându-și tăcut pancarta.”
Această interpretare conduce la primul subiect major al cărții: masculinitatea toxică și efectele ei. Există în roman numeroși exponenți ai acestui tip de masculinitate: tatăl lui Adam, psihoterapeut, expert pentru băieții cu probleme, el însuși adult cu probleme de fidelitate conjugală; „Bărbații Aceia”, agresori verbali ce o terorizează cu telefoane anonime pe mama lui Adam, autoare de succes a unor lucrări de psihoterapie, tatăl lui Jane, părinte cu comportamente abuzive. Toți acești bărbați perpetuează modele perimate de masculinitate, bazate pe stereotipuri misogine, cu urmări traumatice pentru femeile din viața lor.
O altă temă marcantă este analiza discursului public, disecarea manierei în care tehnica argumentației devine subiect de prestidigitație lingvistică, spontaneitatea și autoritatea sunt mimate prin coregrafii atent studiate, spreadul este dobândit în însuflețite concursuri școlare, totul cu eludarea mizei autentice: propria convingere.
Filonul etnic și rasial, precum și perspectiva de relaționare a „puternicei rase albe” cu populația semită sau cu cea de culoare sunt, și ele, motive prezente în discursul narativ al acestui roman.
„Auzise diverse persoane susținând că acei „copii albi care-și doresc să fie negri” sunt dovada faptului că vechile falii rasiale sunt pe cale să dispară. În scurtă vreme, Eminem avea să fie cel mai vândut rapper din toate timpurile („În numai 15 secunde, ‹Slim Shady› scuipă pe gură 97 de cuvinte, sau 6,46 de cuvinte pe secundă”).”
Investigarea celorlalte teme (politice, ideologice, tehnologice) este realizată printr-un alt procedeu, nu mai puțin interesant, cel al „imaginilor în oglindă”. Astfel, atât Jane, cât și soțul ei, Jonathan, aflați într-un moment de maxim impas personal (riscul ca Adam – pe atunci copil – să moară în urma unui accident de joacă) negociază cu divinitatea, în speranța unui final fericit.
În mod similar, o cutie de șervețele decorată cu o frumoasă pictură cu trandafiri este atât darul unic primit în copilărie de Jane de la părinții săi, având în spate o minunată poveste inventată, cât și banalul obiect de uz comun pe care îl redescoperă ca adult, într-un magazin oarecare, realizând impostura părinților ei.
Există o multitudine de teme subsecvente, complementare sau disjuncte, pe care Ben Lerner le atinge într-un roman căruia i s-au reproșat o anume lipsă de cursivitate, un ritm uneori prea lent, prea multe alternanțe de perspective și planuri, dar care cu siguranță reprezintă un reper pe harta prozei actuale americane și o încercare de a analiza fenomene prezente în societatea globală contemporană.
Ben Lerner, „Școala din Topeka”, Editura Pandora M, anul publicării 2020, nr. pagini: 400, traducător: Andrei Covaciu
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă de Mariah Hewines pe Unsplash (crop)
scrie un comentariu