Olga Ștefan (născută în 1988, la Hunedoara) este poetă, absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și doctor în științe filologice. A debutat în anul 2006 cu volumul de poeme toate ceasurile, apărut la editura Vinea. Au urmat: Saturn, zeul (Charmides, 2016), Charles Dickens (Fractalia, 2017), Civilizații (Paralela 45, 2020) și Resursa (Casa de Editură Max Blecher, 2022, ediția a II-a, 2023). Asupra cărţii din urmă mă voi apleca și eu în cele ce urmează.
Noul volum de poeme al Olgăi Ștefan, Resursa, pare să fie o continuare firească al celui anterior, Civilizații, atât din punct de vedere al esteticii abordate, cât și din acela al mesajului pe care aceasta îl are de transmis. Dacă în Civilizații poeta protestează fără rezerve împotriva mai multor mostre de încălcări flagrante și grosolane ale ideii de civilizație, într-o manieră frustă și un limbaj tăios de tip manifest, în Resursa ea își continuă efectiv revolta, adăugând pe listă noi capete de acuzare aduse societății. Și începe, cum ar fi fost și firesc, cu problema semnalată în șoaptă de toți scriitorii și de artiști în general, dar despre care nimeni nu pare să aibă curajul să vorbească public, tare, clar și răspicat, și anume problema remunerării actului artistic, creator, a actului de cultură, fie el sub formă de literatură, pictură, sculptură sau alte forme de exprimare artistică mai mult sau mai puțin convenționale:
„sunt din prima generație de artiști/ care nu se sfiesc/ să recunoască, nediscriminatoriu,/ cu ușoare, dacă nu// umilitoare mișcări din bazin, că-și doresc// toți banii din lume.// dă-ți jos masca din bumbac a ipocriziei/ la care ai spălat și ai tot săilat, dar reclamă/ tot supa instant, eșecurile economiei,// ține pentru tine/ simptomele care te îngrijorau,// sunt boli și boli și banii/ care parcă trec pe lângă mine,// oportunitățile să-i văd/ la alții îmi desfac/ (ca pe cusătura unei haine de-nchiriat)/ contractul cu acest simulacru: ei explică necesitatea/ ca între noi/ să existe o distanță neîntreruptă, stridentă,/ iar mișcările lor trec/ de la promisiuni senzuale la/ liniștea că e cineva, la final, de care să depinzi pentru/ lingura cu ciorbă/ fierbinte”.
Dacă îţi place site-ul citestema.ro:
De asemenea, dacă în Civilizații, unul dintre proteste era îndreptat împotriva celor ce nesocoteau femeia, reducând-o la statutul de „gospodină”, în Resursa acest protest continuă poate încă și mai vehement, pariul poetei fiind acela de a-i reda femeii statutul social egal cu cel al bărbatului, se erijează în vocea tuturor femeilor pentru a răspunde vocii aceluia care le-a pus demult ștampila de ființe „prea sensibile”:
„să nu reînnozi relația cu fiecare om pe care îl ierți./ cui prodest?/ n-ați îmbătrânit frumos nici tu, nici mesajele tale de protest.// mă înfurii în filipineza bonelor stăpânite de anxietate,/ în germana expaților, în dialectul pidgin al amuzamentului// și conflictului.// recunoscând abuzul, îmi protejez reputația/ (să-mi las descoperite sexul și fața) – // sunt aici ca să mai pun o dată întrebările la care/ nu ți s-a răspuns.// după ce nu mai am nimic de arătat,/ tot o să mai am ceva de ascuns,/ un centru de evitat/ o centură ocolitoare/ un bărbat de pe internet pentru care/ mi-am pus în funcțiune masca și mașina de tuns…”
Bineînțeles, poeta atinge și alte aspecte care nu funcționează conform fișei, și pe fiecare le critică la fel de dur: faptul că lumea continuă să se raporteze la poeți ca la niște extratereștri sau ca la niște pierde-vară/fluieră-vânt, faptul că bogații continuă să „nu creadă la ăi săraci”, că prietenia a devenit un lucru atât de rar într-o societate bazată pe oportunism și speculă ordinară, că unii preoți mai mult judecă decât să ajute, că sistemul medical este în colaps și câte și mai câte.
Așadar, Resursa este la rândul său un volum-manifest, asemenea Civilizaţii-lor, scris cu la fel de mult, dacă nu chiar mai mult nerv și cu la fel de multă încrâncenare. De asemenea, poeta exprimă prin vocea sa tăioasă și intransigentă și faptul că are o foarte mare încredere în reușita mesajului său, fapt ce ne arată că Olga Ștefan este o fire foarte curajoasă, în toate sensurile cuvântului, care știe foarte bine ceea ce vrea să transmită cititorilor săi și prin aceștia societății, și care deține și toate atuurile pentru a-și face auzită vocea.
Olga Ștefan, Resursa, ediția a II-a, Casa de Editură Max Blecher, anul publicării: 2023, nr. pagini: 138
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă de: Christian Lue / Unsplash
scrie un comentariu