elefant.ro

Fantezist, puțin aerian, oarecum complexat, ușor melancolic, Sam însemnatul, ființă și semn, trăiește, visează și ni se confesează: „sam vede două muște pe geam / se gîndește la europa și la zeus / se rușinează / se gîndește la benedict / și la adidașii lui / plini cu picioare de împrumut / e o diferență de nivel / între un porumbel și o cutie poștală”.

Dar cine este Sam? „Sam, fiul Camilei, născut la București pe 4 ianuarie 1939. Tatăl necunoscut. Semnalmentele particulare: o cocoașă pe umărul stâng. Ochi căprui, început de calviție. De profesie liberal, are vocație de animator cultural ca și bunicul său. Actualmente șef de raion la librăria Concordia”. Fire retrasă, îi place să petreacă ore în șir pe veceu. Atunci scrie versuri.”

Apărut în 2002 și tradus în germană (2003, Ed. Solitude), apoi în engleză (2016, Bitter Oleander Press), volumul „Autobuzul cu cocoșați” al poetei fără vârstă care-și ascunde fragilitatea la spate în timp ce joacă șotron cu cuvintele, este o exaltare în versuri. Nora Iuga percepe realitatea cu toate simțurile, separă ce este cu adevărat important de grijile fără rost, refuză machiajul tragic care vinde bine și se joacă. Ironică, autoironică, ia lucrurile exact așa cum sunt, rescrie norme, anulează interdicții și urcă Everestul cu autobuzul în timp ce sare într-un picior.

Poezia poveștii lui Sam și a celorlalți călători din autobuz, cu bilet sau clandestini, este hilară: „benedict nu vrea să se însoare/ îşi duce vitele la rîu/ le învaţă să cînte/ le pune să se dea de trei ori peste cap/ şi să se facă zîne.” În versuri apar și dispar plante și animale, oameni și obiecte, veselia și tristețea, filosofia de viață și viața însăși. „ai grijă/ cum te porți benedict/ fii ca oul cleios/ nici prea tare nici prea moale/ fii ca pepenele/ nici necopt nici răscopt/ în societate fii cucul din ceas/ cîntă numai la ore fixe/ nu lătra nu mușca/ pe cei mici/ înveselește-i/ celor mari zîmbește-le cu măsură/ folosește-te de legi/ ele sînt necesare ca mîna/ stăpînului/ pentru cîine ca vivandierele/ pentru soldat/ cînd ești îndrăgostit/ dă bani cerșetorilor/ intră-n femeie ca-ntr-o biserică/ nu-ți uita idealul/ repetă mereu tabla înmulțirii/ și fii cuviincios/ nu mînca semințe pe stradă/ învață limba vecinilor/ dar cu dumnezeu vorbește numai pre limba ta/ iubește-ți aproapele ca pe tine însuți/ nu rîvni nici la capra nici la femeia/ nici la cocoașa lui/ vezi că afară e unul care-ți jumulește găina/ ai grijă cum mănînci benedict/ nu plescăi nu sorbi/ lasă întotdeauna/ o bucățică în farfurie/ ucide anarhistul din tine”.

Un volum care se citește râzând. Am pășit printre versuri ca în casa păpușilor din copacul copilăriei pe care-o port în mine ca pe-o icoană. Casa nu avea uși sau ferestre, era doar un acoperiș și patru bârne. Nu știu cum stătea ancorată între cer și pământ și nici nu m-a interest să aflu, mi-era suficient că există și că-n ea mă simțeam liberă să mă joc cu lucrurile, cu culorile și cu sunetele. De mână cu poezia Norei Iuga m-am întors în timp, în mine. „pentru că sîmbăta şi duminica/ toţi îşi lasă reacţiile sub pat/ ca pe o pereche de ghete/ şi explorează ţinuturi necunoscute”.

Autobuzul cu cocoșați” este o sărbătoare a copilăriei, a libertății, a iubirii de semeni, a lipsei oricărei judecăți, a bunătății și a bucuriei de a fi, iar Nora Iuga – un artist complet, poeta care știe că „poezia se citește cu ce se scrie:/ fața nevăzută a lunii”.


Pentru că sînt familii pe lumea asta, familii de sfinți, de martiri, de învingători, familii de torționari, de turnători, de intransigenți, de fanatici, familii de infirmi… Infirmii sint cei mai frumoși fiindcă nu seamănă cu ceilalti, lor le lipsesc părțile de vanitate, ei știu să pună-n loc bucăți întregi de iertare și bucățile de iertare sînt aripi luminoase de îngeri… Iertați-mă, aș putea să plîng acum sugrumînd cu sete răzbunătorul din voi, începînd cu răzbunatorul din mine. (Nora Iuga, „Autobuzul cu cocoșați”)


Despre Nora Iuga (Eleonora Almosnino, n. 04.01.1931):

Licențiată a Facultății de Filologie a Univ. din București (1953), profesoară de limba germană (1954, 1955), bibliograf a Bibliotecii Centrale de Stat (1955-1969), redactor la Editura Enciclopedică (1969 -1977), jurnalistă la ziarele de limba germană „Neuer Weg” si „Volk und Kultur” (1977-1986), membră a Uniunii Scriitorilor din România (din 1971) și membră a PEN Club, Nora Iuga este cel mai vârstnic blogger literar (a început activitatea de blogging în 2010, la 79 de ani).

În 1968 a fost concediată de la Bibliotecă, în 1978 dată afară de la editură și i s-a interzis să publice, timp de 8 ani, pentru că ceea ce scria era „impregnat cu un erotism morbid”. Despre acea perioadă, Nora Iuga povestește cu un umor molipsitor: „Noroc cu Uniunea Scriitorilor și cu cei câțiva prieteni cu care beam vodcă. Când mă amețeam, scriam poezii pe servețelele de masă, pe care le-am păstrat într-un dosar. După o interdicție de opt ani, când mi s-a ridicat pedeapsa, aveam aproape 50 de ani și un volum considerabil de șervețele. Mult mai târziu am aflat că poezia mea milita pentru un erotism morbid”, ceea ce nu era conform cu morala proletară. Cu erotismul n-au greșit prea mult, dar cu morbidul au dat-o în bară rău de tot. De la moartea mea artistică, m-au salvat atunci numai vitalitatea poetică și vodca. Nu am făcut niciodată caz în cărțile mele că aș fi vreo dizidentă și nici nu m-am victimizat, cum fac marii profitori ai istoriei, pentru că sunt convinsă ca anormalitatea este și ea o formă de manifestare a normalității.”

Nora Iuga a publicat peste 20 de volume de poezie și proză (traduse în peste 10 limbi străine), un roman ( „Sexagenara și tânărul”, aflat la a treia ediție și tradus în franceză, germană, spaniolă și italiană), a tradus peste 15 volume din literatura germană, iar în 2009 a câștigat cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin: Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD). În prezent, susține lecturi publice în străinătate și primește numeroase burse de creație.

Nora Iuga, Autobuzul cu cocoşaţi”, Editura Casa de Pariuri Literare, 2017, nr. pagini: 58

Cartea este disponibilă pe libris.ro.

Sursa foto Nora Iuga: radioromaniacultural.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here