Ovidiu Nimigean revine în atenţia cititorilor cu o carte despre care criticul literar Bogdan Creţu spune că este „o pledoarie pentru gândirea vie, pentru gândirea critică, atât de puţin profitabilă azi, ca întotdeauna”.
Fragment
(Timpul, un schimb de mingi intr‑o partidă de tenis. Fără mingi. Ca‑n Blow‑up.)
Informațiile la care n‑ai acces (clasificate) sau la care nu ajungi pentru că nu știi să cauți, nefiind date în prime time, nefăcînd niciodată la une în presa mainstream. Informațiile „blestemate”. Le poți bănui, le poți aproxima, le poți „calcula”, așa cum calculează astronomii poziția planetelor invizibile cu instrumentele noastre optice, le poți căuta în deep web sau le poți descoperi întîmplător. Cei ce le posedă au cîțiva pași în față, ei cunosc deja configurația viitorului, îl pot proiecta peste prezentul în care noi bîjbîim, după cum cunosc „soarta” trecutului, menținînd distanța dintre istorie și continua ei rescriere și manipulare.
Nobody’s shot – pentru panoramările impersonale inserate în narațiune. Adevăratul „grad zero al scriiturii”. Le neutre.
Dau peste niște înregistrări cu Pasărea colibri, Pittiș cîntînd Vînare de vînt, piesa lui Bob Dylan. Folkul american (ca și rockul, de altfel) preluat în România (și în Estul bolșevizat) nu este un simplu mimetism, ci își amplifică în spațiul totalitar mesajul antisistem, ba chiar, probabil fără a conștientiza, schimbă semnul protestului, trecînd de la umanismul diversionist al stîngii culturale occidentale la un soi de rezistență indirectă, exprimată de la sine de aceste genuri muzicale străine paradigmei comuniste. Muzica e aceeași, mesajul e altul. Non idem est si duo cantant idem. (Un bun revelator al diferenței a fost anul 1968, cînd la Paris studenții ieșeau la chienlit, vorba lui de Gaulle, cu sloganuri marxiste, troțkiste și maoiste, în timp ce la Praga tot studenții strigau pe străzi împotriva tancurilor sovietice. Care treceau peste ei…)
Să cînți Rock Around the Clock, de pildă, în SUA însemna ceva insolent, puștesc, o rebeliune fără cauză sau contra unui sistem soft, pe cînd în Est devenea un gest subversiv, chiar periculos, încărcat de conotații politice. Sema antitotalitară („șopîrlă”, „ventil”) nu se definește, ce‑i drept, niciodată ca opoziție propriu‑zisă, ca disidență, dar permite o răsuflare, un of, întreține memoria diferenței, păstrează, fie și palid, un ideal de libertate. Vremuri, cîntecul vechiului Phoenix, cel cu Hei, tramvai…, așa nevinovat cum pare, exprimă nu atît nostalgia pentru o vîrstă pierdută, cît nostalgia pentru un etos pierdut, pentru o țară pierdută. Măsurile jucăușe ascund jalea de la apa Vavilonului. Un alt nume care‑mi vine în minte e Alexandru Andrieș. (Vorba cîntecului : „Să satisfacă clientul,/ Țeapa să iasă fain,/ Să nu se neglijeze/ Problema de Dasein…”)
Și așa mai departe, pînă în anii optzeci, cînd suspiciunea hermeneutică a cenzurii devenise patologică (pentru că realitatea însăși era patologică în fază terminală), orice putînd fi „interpretat”.
Acuma, că libertatea va fi fost confundată cu pseudoparadisul consumist nici nu‑i de mirare în ceaușismul imbecil și declasat de penurie. În Ceaușima. Iată de ce libertatea – ca imitatio Christi, cum o vede Girard – rămîne de cîștigat, indiferent de regimul politic și confesiune; o spun gindindu‑mă la creștinismul dezistorizat și reticent la catolicism al Simonei Weil.
O. Nimigean (n. 19 iulie 1962, Năsăud) a publicat poezie (Scrieri alese, 1992; Week-end printre mutanți, 1993; Adio, adio, dragi poezii, 1999; Planeta zero, 2001; Nicolina Blues, 2007, premiile revistelor Observator cultural, Transilvania şi Mişcarea literară, nominalizare la Premiul revistei Cuvîntul şi Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Nanabozo, 2014, Premiul USR Sibiu, Premiul Cenaclului Republica Chişinău; Nu-ți garantează nimeni nimic, 2014, antologie), proză (Mortido, ed. I, 2003, Premiul Național de Proză al Ziarului de Iaşi, ed. a II-a, 2013; Rădăcina de bucsau, ed. I, 2010, Premiul USR Sibiu, premiile revistelor Observator cultural, Transilvania şi Tiuk! şi Premiul Național pentru Roman, acordat în cadrul Colocviilor romanului românesc contemporan de la Alba Iulia, ed. a II-a, 2015), critică şi publicistică (Inerții de tranziție, altruisme & bahluviuni literare, feat. Flori Stănescu, 2006). Este coautor la Cartea roz a comunismului (2004) şi la Dicționarul limbajului poetic eminescian (2005). A fost selectat în antologiile Grenzverkehr. Literarische Streifzüge zwischen Ost und West (2006), O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea (2007), New European Poets (2008), The Vanishing Point That Whistles: An Anthology of Contemporary Romanian Poetry (2011), Moods & women & men & once again moods (2015), 10.000 de semne/10,000 Characters (2016), Das Leben wie ein Tortenboden. Neue Rumänische Prosa (2018). Traduceri: H.I. Marrou, Teologia istoriei (1995, împreună cu Gina Nimigean), Yves Agnes, Introducere în jurnalism (2011), Simone Weil, Înrădăcinarea (2018), André Breton, Iubirea nebună (2019), Philippe Muray, Imperiul Binelui (2020), Ivan Illich, Genul vernacular și sexul economic (2020), Ivan Illich, De la lizibil la vizibil (2020). Locuiește în Franța.
scrie un comentariu