Eric-Emmanuel Schmitt: „Pentru mine, privirea nu înseamnă ochii. Când mă aflu în faţa cuiva şi vorbim timp de o oră, iar după aceea mă întrebi culoarea ochilor persoanei respective, s-ar putea să nu o ştiu, pentru că nu i-am urmărit ochii, ci privirea. Ce mă interesează nu este vizibilul, ci invizibilul… Când am căutat un băiat pentru ecranizarea romanului “Oscar şi Tanti Roz”, am văzut nu mai puţin de 300 de candidaţi şi în cazul unuia singur am găsit acel invizibil pe care îl căutam.”
Tot ce mi s-a părut interesant aseară, la conferinţa lui Eric-Emmanuel Schmitt, de la Ateneul Român, într-un text pe Bookhub.ro.
Ultimele postari ale lui Constantin Piştea (vezi toate)
- Orice viaţă poate fi spusă în doar câteva rânduri – despre „Câine negru, porumbel rătăcitor” de Radu Găvan - 15 septembrie 2023
- Romanul unei întrebări: „Cine sunt eu?” – despre „Sunt şi copii în zigzag” de David Grossman - 20 august 2023
- Cum se îndrăgosteau fetele acum 200 de ani? – despre „Mănăstirea Northanger” de Jane Austen - 10 august 2023