Chiar din prima frază îţi dai seama despre ce este romanul acesta, pentru că Richard Yates a avut grijă să privească retrospectiv, dar numai aşa, puţin, ca şi cum ar fi tras cu ochiul temător, ca nu cumva să trăiască vreun nou episod Sodoma şi Gomora:
„Nici una dintre surorile Grimes nu avea să fie fericită în viaţă şi, privind înapoi, li s-a părut întotdeauna că necazurile au început odată cu divorţul părinţilor lor”.
E un început incitant, de la care Yates face un mare salt în timp, ajungând la copilăria celor două surori, Sarah şi Emily, şi la familia lor, o familie nefericită în felul ei. Şi dacă în „Revolutionary Road”, romanul de debut, Yates intra în pielea personajelor sale principale, aici le priveşte din afară şi le urmăreşte, în special pe Emily, sora mai mică.
Soarta celor două surori este prezentată pe parcursul câtorva decenii, înainte şi după Al Doilea Război Mondial, ele având trasee opuse. Dacă Sarah urmează calea familiei, căsătorindu-se de timpuriu şi având trei copii, Emily caută să-şi trăiască tinereţea, experimentează cu mult ghinion într-o serie de relaţii şi caută să-şi facă o carieră. Alegerile surorilor vorbesc despre libertate şi despre căutarea fericirii în moduri diverse, numai că deznodământul, în ambele cazuri, este trist.
Sunt câteva elemente comune cu „Revolutionary Road” şi cu viaţa lui Richard Yates, scriitor înrolat în armata americană în timpul războiului, şi care, pe de altă parte, a trăit în copilărie drama despărţirii părinţilor, pe când el avea numai trei ani. E acolo războiul, cu pregătirile lui şi cu posibilitatea ca un iubit sau altul să fie chemat „la oaste”, e şi familia ruptă, ca replică la propria experienţă, şi mai este şi o galerie interesantă de personaje, în special masculine, creionate cu un amestec de ironie, umor şi accent pe slăbiciuni universal valabile. Chiar şi tatăl celor două surori este o figură aparte, mai ales prin profesie – angajat la un ziar, ca unul a cărui sarcină este să dea titluri.
O importanţă deosebită mi s-a părut acordată alcoolismului. Nu doar bărbaţii au problema asta, ci şi femeile, deşi vieţile lor nu sunt neapărat pline de nefericire. Când ai o familie şi un job şi toate par să meargă bine, se găsesc motive şi pentru nefericire, iar alcoolul îi ajută pe mulţi să uite. Iar din alcoolism se virează lin către nebunie, după ce se trece prin câteva puncte intermediare greu de detectat şi tratat.
Subtil, cartea asta spune cam cât de mult din istoria familiei rămâne în parcursul tău şi cum ajungi să repeţi, deşi normal că nu vrei, greşelile părinţilor. La prima mână, pare că-ţi spune: stai liniştit, orice variantă alegi, tot în groapă ajungi, dar acesta este numai un mod simplist şi trist de a rezuma cel puţin două vieţi din „Parada de Paşte”.
Cred că li se potriveşte ca lectură îndeosebi cititoarelor, pentru profilurile celor două surori: una „de casă”, care-şi ia şi bătaie, dar tot rămâne măritată, alta, care-şi vede de distracţii şi de viaţă, dar se descoperă cel puţin la fel de nefericită ca sora ei.
Richard Yates, „Parada de Paşte”, Editura Litera, 2016, traducere din limba engleză: Irina Negrea
Puteţi cumpăra cartea de la:
A fost prima carte citită în concediul de vara asta și uite că deja a trecut o lună de atunci. Mi-a plăcut mult, ca de altfel tot ce am citit de Richard Yates până acum (adică Revolutionary Road și Eleven Kinds of Loneliness – povestiri, despre care am scris și eu). 🙂
Eu nu am citit povestirile, dar le aştept. Sper să apară tot la Litera, am văzut că au bunul obicei de a publica mai multe cărţi de acelaşi autor.
E o poveste tipic americana aceasta de a urmari cu orice pret fericirea si a dispretui necazurile vietii. (Un cadou ce multi il revendica si putini il primesc.) Zic ei, ca daca blochezi drumurile ce duc la suferinta iti ramane intacta fericirea! As! Tocmai alternanta intre bine si rau da senzatie de plenitudine si fericire. Asa ca surorile Grimes sunt doua protagoniste ce au avut posibilitatea sa aleaga propriul drum pe care si-l doresc. Intr-un fel aceasta poate fi numita libertate sau poate fi numita fericire. Acum nu mai sunt carti pentru barbati si carti pentru femei. Chiar si cartile au devenit unisex. Si cum cartile au devenit unisex banuiesc si alcoolul!