O carte cu titlul „Un soldat în slujba ţării”, scrisă, se spune, de Nicolae Ciucă, urmează să fie publicată în luna septembrie 2024 la editura RAO. Directorul editurii, Ovidiu Enculescu, şterge orice urmă de îndoială într-un interviu pentru HotNews: „Cartea lui Nicolae Ciucă o să apară în luna septembrie, dacă nu mai apare vreo chestie supranaturală”. Cuvântul „apare” de două ori în aceeaşi frază spune multe şi despre inevitabilul situaţiei, dar şi despre calitatea editorială a demersului.
Promovarea acestei cărţi a început deja din luna mai, iar conform jurnaliştilor de la Snoop, fiecare lună de expunere a panourilor care fac reclamă cărţii costă aproximativ 500.000 de euro. Bani plătiţi de partidul lui Nicolae Ciucă, PNL, dar proveniţi de la bugetul României, adică din taxele fiecărui român. Suma totală pe care PNL a alocat-o în promovarea cărţii ar fi de 4 milioane de euro – date oficiale oferite de PNL.
Totul transparent, totul pe faţă, nu noaptea ca hoţii.
HotNews a mai remarcat ceva:
„Lucian Blaga, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu și toți scriitorii români traduși și promovați într-un an în străinătate primesc, de la Institutul Cultural Român, de 12 ori mai puțini bani publici decât a prevăzut PNL să cheltuiască până în noiembrie pentru scriitorul Nicolae Ciucă.”
În acelaşi timp, Consiliul Concurenţei a amendat mai multe edituri şi librării din România, cu aproximativ 1,2 milioane de euro, sancţionând un aşa-zis comportament neconcurenţial al acestora faţă de iniţiativa privată Bookster.
Bookster a funcţionat ca un sistem de împrumut de cărţi – în general corporaţiile le ofereau angajaţilor, pe baza unui contract cu Bookster, oportunitatea de a împrumuta cărţi. Un fel de bibliotecă, doar că fiecare angajat plătea, prin firma la care lucra, un abonament anual. Bookster susţine că a plătit drepturile de autor, editurile spun că nu şi că toată ideea Bookster e cea a unui sistem-căpuşă. Care nu doar că nu a plătit cât şi unde trebuia, ci că a şi sabotat activitatea editurilor din România, îndepărtând un important segment de potenţial public cumpărător din librării.
Aşadar, sistemul editorial din România este sancţionat cu 1,2 milioane de euro în timp ce o singură carte – susţinută politic din bani publici – primeşte spre promovare 4 milioane de euro.
Ce mai contează în acelaşi context?
42% dintre români sunt analfabeţi funcţional (statistică PISA din anul 2023). (Domnul Ciucă are ca target restul de 58%, dar sunt şanse mari ca mulţi să nu fie atraşi de cărţi.)
Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, peste 55% din populaţia României nu a citit nicio carte în ultimul an. (Ei bine, rămân 45%, poate ei vor alege ca unic titlu volumul domnului Ciucă.)
În România, sunt mai puţin de 300 de librării funcţionale. Niciuna în mediul rural. (Dacă un ţăran vrea să citească volumul domnului Ciucă?)
Piaţa de carte din România e cât cea a Bulgariei, care are o populaţie de 1/3 din cea a ţării noastre.
3 euro/locuitor este suma alocată achiziţiei de carte pe an în România (cel mai mic buget din UE).
Aşadar, pui toate aceste date cap la cap şi ai tot dreptul să vezi că undeva, cineva acţionează sistemic împotriva a ceea ce înseamnă piaţă editorială în România. Extinzând, împotriva a ceea ce înseamnă carte, capacitate de analiză şi interpretare, deşteptare a unor cetăţeni mai uşor de manipulat dacă nu ştiu prea multe.
La fel, de cealaltă parte, instituţiile care ar trebui şi ar putea să acţioneze pro-carte în România sunt ca şi invizibile. Site-urile care promovează cărţile în România sunt ţinute doar din entuziasm şi pasiune, iar discuţia ar putea continua la infinit în ce priveşte implicarea statului în susţinerea culturii scrise.
În încheiere, o sugestie: cum pe site-ul nicolaeciuca.ro scrie că toate încasările de pe urma vânzării volumului „Un soldat în slujba ţării” vor fi donate către iniţiative caritabile, de ce nu ar fi ele direcţionate către construirea de librării în mediul rural?
Altfel, mi-ar plăcea să primesc de la editura RAO cartea domnului Nicolae Ciucă. Spre promovare, desigur. Nu solicit niciun euro din cele 4 milioane. Sunt convins că un scriitor ajuns preşedinte va susţine mediul editorial din România.
Dacă vrei să susţii site-ul, click sau scan (mulţumiri!):
Motto:
„Sunt generali și coloneli , care până la război nu s-au distins afară din cale în cazarmă și nici afară din cazarmă, iar în război au făcut onorabil puținul pe care l-au putut. […]
Scoși la pensie , acești oameni cumsecade și-au descoperit adevăratele lor însușiri de declin. Niciunul nu se mulțumește să fie pensionar și fiecare vrea să fie de o sută de ori peste ceea ce poate și nu.”
(Tudor Arghezi- COMPETINTELE UNIVERSALE, în „Bilete de Papagal”, 20 octombrie, 1928)
Orice asemanare cu personaje reale nu e pur intamplatoare in cazul generalului Nicolae Ciucă. Acesta nu-i în stare să articuleze două cuvinte si este greu de crezut că el ar fi capabil să scrie o carte despre sine intitulată „Un ostaș în slujba țării”, asa cum apare pe panouri uriase amplasate pe toate drumurile de percă am fi in Coreea de Nord. De aceea, în cazul lui Nicolae Ciucă se potriveste mai degrabă zicala „Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul“.
(Vezi: https://www.catavencii.ro/un-impostor-in-slujba-tarii/)
Oricum, chiar pe afișul cu inscriptia „Un ostaș în slujba țării” s-a strecurat un pleonasm. Prin definitie, ostaș înseamnă o persoană care slujește în armata unei țări. Poate că înainte Ciucă trebuia să consulte „Dicționarul ortopedic” al Alinei Gorghiu. Ministra Justiției, Alina Gorghiu a făcut o gafă într-o emisiune radio, unde a încurcat termenii ”ortopedic” și ”ortoepic”: „Acum avem varianta de feminin la ministru, în dicționarul ORTOPEDIC și ortografic al Limbii Române”:
(Vezi: https://www.g4media.ro/video-alina-gorghiu-confuzie-ridicola-intr-o-emisiune-radio-referindu-se-la-doom-acum-avem-varianta-de-feminin-la-ministru-in-dictionarul-ortopedic-si-ortografic-al-limbii-romane.html)
Prin urmare, lăsând gluma de-o parte, expresia ostaș în slujba țării, este un pleonasm. Din acest motiv, dar si din altele, titlul cărții lui Ciucă netipărită încă ar putea fi formulat mai simplu simplu „Un ostaș”:
(Vezi: https://www.cotidianul.ro/un-ostas-si-cam-atat/)
Apoi, pe cine interesează o carte cu aspecte din viata personală a ostașului Nicolae Ciucă , atâta timp cât intrând în politică, acesta s-a dovedit a fi o nulitate.
Ba mai mult, individul Nicolae Ciucă mai are o uriasă problemă nelămurită legată de plagiatul tezei sale de doctorat, pentru care orice om politic onorabil ar trebui să facă un pas în spate, la fel ca în țările civilizate:
(Vezi: https://www.edupedu.ro/tag/plagiat-nicolae-ciuca/)