Debutul lui Beatrice Salvioni, Malnata, a venit ca un val puternic dinspre proza tinerei generații de scriitori italieni. Cu studii în filologia modernă la Universitatea Catolică din Milano și cu Premiul Calvino 2021 pentru povestirea „Il volo notturno delle lingue mozzate”, Beatrice Salvioni reprezintă cu succes o „moștenire” lăsată de Elsa Morante și Natalia Ginzburg, preluată mai apoi și transformată de Elena Ferrante, Nadia Terranova și Donatella Di Pietrantonio.
Ca și în Tetralogia Napolitană, avem în Malnata o prietenie între două fete cu firi aparent opuse, legate însă de o forță care le unește atunci când se trezesc singure în fața lumii întregi. Cu acțiunea plasată în 1935 în Monza, în inima unei Italii supuse fascismului, Malnata (Maddalena) și Francesca descoperă că sunt infinit mai multe lucrurile care le apropie decât cele care, cel puțin în ochii celor mari, ar trebui să le despartă.
Dacă Francesca e o fată educată, Malnata e cea care s-a născut sub o stea mai puțin norocoasă și care, potrivit poreclei date de gurile rele, atrage ghinioane și numai nenorociri celor din jurul ei. Tragediile nu o urmăresc însă pe Malnata pentru că are puteri nebănuite, ci pentru că viața se țese în coincidențe și pierderi care doar o rănesc, crescând la umbra unei mame pentru care devine multă vreme invizibilă. Francesca e atrasă ca un magnet, ca de un foc viu și ațâțat în mijlocul unei ierni teribile. Francesca, eleva model și copila supusă, râvnește la ceea ce nu i se permite: la viață însăși, la o copilărie pe care să o simtă din toată inima și cu toată ființa sa.
Dacă îţi place citestema.ro:
Viața cea adevărată pătrunde astfel în viața de carton a Francescăi și a familiei ei, o trezește și îi arată culorile reale în care e pictat, de fapt, universul. Uneori ia forma servilismului în fața celor aflați la putere, alteori are chipul unei soții care face compromisuri fără nume, cerând perfecțiunea de la cei din jur. Francesca descoperă că se poate revolta, descoperă cu surprindere că își poate minți mama și că lumea nu se sfârșește odată cu prima minciună:
„Aveam respirația întretăiată, așteptând ca, din cauza minciunii, să crape pământul din piață și să mă înghită ceva de neînvins, ca o uriașă mână găurită de un piron murdar de sânge să coboare din cer ca să mă strivească.
Nu se întâmplă nimic. Poate Isus din lemn nu fusese atent în momentul în care spusesem minciuna și nu-și bătea capul cu mine. Sau poate nu era un păcat. Și dacă nici sub picioarele Malnatei nu crăpase pământul, probabil că nici măcar să furi cireșele domnului Tresoldi nu era un păcat. Dacă nu murisem încă după ce vorbisem cu Malnata, nici pentru că omisesem adevărul, atunci oamenii mari fuseseră cei care-mi spuseseră minciuni”.
Lanțul acestor minciuni nevinovate abia atunci începe, iar începutul războiului, odată cu atacul Italiei asupra Etiopiei, scoate la iveală cât de adâncă este, de fapt, prăpastia între cei care ar trebui să fie alături unii de ceilalți. Lumea își arată un chip nou, iar Beatrice Salvioni oferă atât Francescăi, cât și Malnatei, dozele exacte de naivitate, forță și copilărie prin ecuații pe care le stăpânește perfect:
„Cântau Faccetta nera și fluturau steagurile cu atâta elan, încât risipeau pentru câteva clipe ceața deasă. Acea energie veche, animalică îmi dădea o vioiciune nemaipomenită. Chiar dacă nu înțelegeam cum era posibil ca vestea unui război să nască bucurie în oameni, asemenea unei vacanțe lipsite de griji, nu mă puteam abține să nu mă las atrasă în acel vârtej plin de avânt. Era frumos să te simți parte din ceva, chiar dacă era haotic, năvalnic și periculos”.
Naivitatea nu le va face însă să idealizeze războiul, Malnata îi va arăta Francescăi lumea adevărată, cea în care puterile sunt dezechilibrate și justiția nu are nicio definiție. Cucerită pe de-a-ntregul, Francesca se maturizează, recuperând adevărul din coconul în care fusese crescută, dorindu-și cu ardoare să trăiască totul fără teamă și, mai ales, fără să-și plece capul:
„În lumea Malnatei se făceau întreceri de zgârieturi de pisici, și trebuia să-ți lingi durerea împreună cu sângele. Era o lume în care nu te puteai juca prefăcându-te că erai ceva ce nu erai și cu băieții vorbeai privindu-i drept în ochi.
Stăteam în pragul lumii ei și o scrutam nemișcată, gata să alunec înăuntru. Și abia așteptam să cad”.
Lumile celor două prietene se contopesc și devin una singură. Va fi nevoie să devină o singură inimă pentru ca salvarea să fie posibilă, pentru ca forța care le unește, de data aceasta la feminin, să demonstreze că timpul tăcerii a trecut, că o nouă generație poate schimba lucrurile. Beatrice Salvioni a demonstrat – iar traducerile din multe alte țări o dovedesc din plin – că deține toate atuurile unei scriitoare de mare succes. Debutul său e un demers atent și impecabil, o mărturie a ceea ce poate fi o carte excelentă aflată la început de drum. A știut să pătrundă în tot ceea ce ține de fragilitatea și puterea unei prietenii adolescentine și copilăroase în egală măsură și, mai apoi, să scoată la iveală, cu la fel de multă îndemânare, miracolul salvării reciproce. Lama aspră a scrisului său netezește orice ar fi fost inutil, îndulcește acolo unde e nevoie și ține totul într-un echilibru fermecător, oferind suspans, candoare și energie unei povești nepieritoare. Întocmai ca marile personaje ale timpului, pe Malnata nu o vom uita prea curând.
Beatrice Salvioni, „Malnata”, Editura Litera, anul publicării: 2023, nr. pagini: 304, traducere: Diana Calangea
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Sebastian Unrau on Unsplash
scrie un comentariu