carturesti.ro

Există o delimitare strictă între poezie și altceva și Alexandru Mușina trasează acest hotar cu o nevoie de luare de la capăt a lucrurilor aproape disperată. Nu știu dacă a mai existat un alt poet al generației ’80 atât de categoric, dar cu siguranță atât de complet n-a mai fost. În prezentarea din deschiderea volumului, Radu Vancu îl numește „foarte prietenos cu cititorul” și „din cale-afară de priceput în a da iluzia accesibilității”. Doar iluzia.

Ultrasofisticat, direct, prea direct, într-un balans permanent între uimire și acceptare, un mare poet ale cărui versuri din poemul „Budila-Express” au rezonat cu minți ca cea a lui Nicolae Steinhardt, Alexandru Mușina a desprins cuvântul din carnea lui și l-a atârnat de bolta înstelată. Să nu-l zdrobească vreo cizmă plecată la plimbare prin nepăsare.

„(…) Aveam douăzeci de ani. Eram frumos și tîmpit./ Credeam că tot ce trăiești și povestești e poezie, credeam/ Că tot ce trăiești ai trăit cu adevărat. Că în borcane/ Se țin clipele și femeile și că nu se tulbură niciodată./ Că adolescența/ Se va-nălța la cer și ne va zîmbi mereu de acolo.” [„Ploile din Mostar”, pag. 135]

„Ea îmi tăia creierul în felii subțiri, subțiri. (…) Eu zăceam sub chiuvetă, cu capul băgat/ Pe jumătate-n găleata de gunoi. Pe geam/ Intra un aer proaspăt, gîngurit de păsărele. (…) S-a împiedicat/ De mine. Mi-a tras un picior în ficat,/ Apoi s-a spălat cu grijă pe mâini.” [„O duminică liniștită”, pag. 308]

„(…) În Supermagazin noi ne petrecem viața,/ Cu-n cărucior, un card și-un singur țel:/ Să cumpărăm tot ce putem din el.// Atenți ca alt client să nu ne ieie fața,/ Ne-nghesuim la casă. Plătim. Apoi? Nimic:/ Iar ne trezim afară, în noapte și în frig.” [„Acuma & Aici”, pag. 324]

Cuvintele sunt limpezi și ușor de urmărit. Fără lamentări metafizice sau sofisticări stilistice, realist și uman, poetul, într-un exces de a simplifica lucrurile, evadează din propriul univers și se înfige în concret. Alexandru Mușina descoperă lumea, este fascinat de fiecare felie descoperită și, sarcastic, ironic și nițel blazat, descrie ce vede. Poezia lui este despre oameni și pentru oameni, toți oamenii, nu alți poeți, nu critici, ci oameni care se hrănesc cu poezie.

Nuanță cu nuanță și frază cu frază, versul lui ascuțit taie ca bisturiul, iar metaforele sunt subtile, atât de meșteșugit strecurate încât, dacă nu ești atent, ar putea să-ți scape. Poemele sunt un curent nebun de lumini și umbre, mirosuri, atingeri, sunete și oameni. Un curent în care, dacă intri, devii prizonier al atitudinilor neoficiale.

Pe Alexandru Mușina îl poți citi, reciti și admira. A-l înțelege înseamnă să-l vezi într-o altă lumină și să te identifici cu gândurile lui. Să-l descoperi pe el în tine. Să-l trăiești.

Alexandru Mușina, „Regele dimineții”, Editura Cartier, anul publicării: 2016, 332 pagini

Carte disponibilă pe libris.ro.

libris.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here